14 definiții pentru cuminecătură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUMINECĂTURĂ, cuminecături, s. f. (În religia creștină) Ritual care constituie una dintre cele șapte taine și care constă în gustarea de către credincioși a vinului și a pâinii sfințite de preot, simbol al sângelui și al trupului lui Hristos; euharistie, împărtășanie, grijanie. ♦ (Concr.) Vinul și pâinea care servesc în acest scop. – Cumineca + suf. -ătură.

cuminecătu sf [At: CORESI, EV. 30/23 / V: (înv) ~men~, ~nic~ / Pl: ~ri / E: cumineca + -ătură] 1 (Îrc) Ritul care constituie una dintre cele șapte taine și care constă în gustarea, de către credincioși, a vinului și a pâinii sfințite de preot, simbol al sângelui și al trupului lui Hristos Si: euharistie, împărtășire, grijire. 2 (Ccr) Vinul și pâinea care se dau la cuminecătură (1).

CUMINECĂTURĂ, cuminecături, s. f. (În practicile religiei creștine) Ritual care constituie una dintre cele șapte taine și care constă în gustarea de către credincioși a vinului și a pâinii sfințite de preot, simbol al sângelui și trupului lui Hristos; euharistie, împărtășanie, grijanie. ♦ (Concr.) Vinul și pâinea care servesc în acest scop. – Cumineca + suf. -ătură.

CUMINECĂTURĂ, cuminecături, s. f. (În practicile religiei creștine) Taină care constă din gustarea de către credincioși a vinului și pîinii sfințite de preot, simbolizînd sîngele și trupul lui Hristos; împărtășire, grijanie. Vinul și pîinea care servesc în acest scop; împărtășanie.

CUMINECĂTURĂ ~i f. 1) Ritual creștin care constă în gustarea de către credincioși a pâinii și a vinului sfințite de preot, simbolizând trupul și sângele lui Isus Hristos; împărtășanie; grijanie. 2) Vinul și pâinea sfințite în acest scop; împărtășanie. /a cuminica + suf. ~ătură

cuminecătură f. una din cele șapte taine ale Bisericii creștine: împărtășirea creștinilor cu trupul și sângele lui Hristos, sub forma pâinii și a vinului.

cuminecătúră f., pl. ĭ (d. cuminec). Vechĭ. Împărtășanie, grijanie, unu din cele șapte mistere ale bisericiĭ creștineștĭ care, supt forma pîniĭ și a vinuluĭ, reprezentă corpu și sîngele luĭ Hristos.

cuminicătu sf vz cumenecătură block

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cuminecătu s. f., g.-d. art. cuminecăturii; pl. cuminecături

cuminecătu s. f., g.-d. art. cuminecăturii; pl. cuminecături

cuminecătu s. f., g.-d. art. cuminecăturii; pl. cuminecături

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUMINECĂTU s. v. împărtășanie.

CUMINECĂTU s. (BIS.) cuminecare, euharistie, împărtășanie, împărtășire, împărtășit, (la catolici) sacrament, (înv. și pop.) grijanie, grijire, pricestanie. (Taina ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cuminecătură, cuminecături, s.f. – (bis.) Ritual religios care constă în gustarea de către credincioși a pâinii și vinului, după ce în prealabil enoriașul s-a spovedit; euharistie, împărtășanie, grijanie. – Din cumineca + suf. -ătură (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: cuminecătură
cuminecătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuminecătu
  • cuminecătura
plural
  • cuminecături
  • cuminecăturile
genitiv-dativ singular
  • cuminecături
  • cuminecăturii
plural
  • cuminecături
  • cuminecăturilor
vocativ singular
plural
cuminicătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuminicătură
  • cuminicătura
plural
  • cuminicături
  • cuminicăturile
genitiv-dativ singular
  • cuminicături
  • cuminicăturii
plural
  • cuminicături
  • cuminicăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cuminecătu, cuminecăturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Cumineca + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.