opțiuni
  • info

11 definiții pentru cuminție

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUMINȚIE s. f. (Rar) Cumințenie (1). – Cuminte + suf. -ie.

CUMINȚIE s. f. (Rar) Cumințenie (1). – Cuminte + suf. -ie.

cuminție sf [At: ALECSANDRI, T. 1221 / Pl: ~ii / E: cuminte + -ie] (Rar) 1-7 Cumințenie (1-7).

CUMINȚIE s. f. (Azi rar) 1. Înțelepciune, deșteptăciune. Adunase-n creier Toată cuminția lumii. COȘBUC, P. I 71. Asculta... la cuminția trecutului, la acele vești din bătrîni. EMINESCU, N. 47. 2. Cumințenie (1), seriozitate. Ne-am lăsat amîndoi de nebunii ca să intrăm în calea cuminției. ALECSANDRI, T. 1221. Alei! doamne, din domnie Ieri ai fost dat la beție; Astăzi veniși la trezie, Dar n-ai prins la cuminție. ALECSANDRI, P. P. 208.

CUMINȚIE f. v. CUMINȚENIE. /cuminte + suf. ~ie

cuminție f. înțelepciune, prevedere.

cumințíe f. Rar. Cumințenie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cuminție (rar) s. f., art. cuminția, g.-d. cuminții, art. cuminției

cuminție (rar) s. f., art. cuminția, g.-d. cuminții, art. cuminției

cuminție s. f., art. cuminția, g.-d. cuminții, art. cuminției

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUMINȚIE s. v. ascultare, chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, docilitate, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, socotință, supunere, tact.

cuminție s. v. ASCULTARE. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINȚĂ. CHIBZUIRE. CUMINȚENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. DOCILITATE. ÎNȚELEPCIUNE. JUDECATĂ. MĂSURĂ. MINTE. MODERAȚIE. RAȚIUNE. SOCOTEALĂ. SOCOTINȚĂ. SUPUNERE. TACT.

Intrare: cuminție
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuminție
  • cuminția
plural — —
genitiv-dativ singular
  • cuminții
  • cuminției
plural — —
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cumințiesubstantiv feminin

rar
  • 1. Cumințenie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cumințenie seriozitate
    • format_quote Ne-am lăsat amîndoi de nebunii ca să intrăm în calea cuminției. ALECSANDRI, T. 1221. DLRLC
    • format_quote Alei! doamne, din domnie Ieri ai fost dat la beție; Astăzi veniși la trezie, Dar n-ai prins la cuminție. ALECSANDRI, P. P. 208. DLRLC
  • 2. Deșteptăciune, înțelepciune. DLRLC
    sinonime: deșteptăciune înțelepciune
    • format_quote Adunase-n creier Toată cuminția lumii. COȘBUC, P. I 71. DLRLC
    • format_quote Asculta... la cuminția trecutului, la acele vești din bătrîni. EMINESCU, N. 47. DLRLC
etimologie:
  • Cuminte + sufix -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.