12 definiții pentru cumpănit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUMPĂNIT, -Ă, cumpăniți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Chibzuit, echilibrat, măsurat. – V. cumpăni.

CUMPĂNIT, -Ă, cumpăniți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Chibzuit, echilibrat, măsurat. – V. cumpăni.

cumpănit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: cumpăni] 1-27 Cântărire (1-23, 26-29).

cumpănit2, ~ă a [At: MARCOVICI, D. 13/22 / Pl: ~iți, ~e / E: cumpăni] 1-2 Cântărit (cu balanța). 3 (Înv) A cărui greutate a fost aproximată cu mâna. 4 (Înv) Pentru care s-a plătit cu lucruri de preț, raportându-se la greutatea sa. 5 (Înv; fig) Apreciat. 6 (Înv; fig) Asemănat2. 7 (Înv; fig) Comparat. 8 (Înv; fig) Examinat. 9 (Înv) Chibzuit. 10 (Înv) A cărui valoare a fost estimată. 11 (Înv; d. aștri) Care începe să coboare spre apus. 12 (Înv) Care domină. 13 (Înv; d. obiecte) Care e gata să cadă. 14 (Reg) Care pleacă într-o direcție. 15 (Înv) Intenționat2. 16 (Înv) Hotărât2. 17 (Înv) îndemnat2. 18 (Înv) Sfătuit2. 19 Care se mișcă la dreapta sau la stânga. 20 (Iuz) Care se clatină. 21 (Iuz) Care se leagănă. 22 (Iuz) Care ezită. 23 (Înv) Care este în echilibru. 24 Care este sprijinit de (sau pe) ceva. 25 (Înv) Potrivit. 26 (Fig) Cu greutate. 27 (Înv) Echivalat2. 28 (Înv) Temperat2. 29 (Înv) Care agonizează. 30 (Pop; d. prăjini) Așezat ca o pârghie. 31 (Reg; d. oi) Care nu are o mamelă.

CUMPĂNIT, -Ă, cumpăniți, -te, adj. (Despre oameni și despre manifestări ale lor) Chibzuit, calculat, echilibrat, măsurat. Era un om cumpănit, necăjit, care vedea lucrurile. DUMITRIU, B. F. 35. Oriunde s-ar fi adunat roiul, pe o creangă cît de sus, băiatul îl cobora cu dibăcie și cu mișcări cumpănite. SADOVEANU, P. M. 50. ◊ (Adverbial) Moșneagul grăia așezat și cumpănit și se uita la noi c-o privire sigură. SADOVEANU, O. VI 343. Totdeauna vorbește drept și cumpănit, ca și cînd ar citi din carte. SLAVICI, O. I 53. – Variantă: cumpenit, -ă (IBRĂILEANU, SP. CR. 113) adj.

cumpănit a. și adv. fig. potrivit, cumpătat; vorbește drept și cumpănit.

cumpănít, -ă adj. Echilibrat. Fig. Potrivit, cumpatat, moderat. Adv. Cum trebuĭe: a vorbi cumpănit.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUMPĂNIT adj. 1. v. calculat. 2. v. echilibrat. 3. v. chibzuit. 4. v. măsurat.

CUMPĂNIT adj. 1. calculat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, înfrînat, măsurat, moderat, ponderat, socotit, (prin vestul Transilv.) samalit. (Un om ~; o viață ~.) 2. cuminte, echilibrat, rațional, rezonabil, (înv.) rezonat. (Om ~. ) 3. chibzuit, gîndit, judicios, matur, serios, socotit, temeinic. (O judecată ~.) 4. măsurat, tacticos. (Cu gesturi ~.)

Cumpănit ≠ necumpănit, necumpătat, nechibzuit, necugetat, nesocotit

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MENS AEQUA IN ARDUIS (lat.) judecată cumpănită în clipe grele – Adagiu de nuanță stoică, recomandând stăpânire de sine în toate împrejurările. Există și la Horațiu, „Ode,” II, 3, 1-2: „Aequam memento rebus in arduis servare mentem” („Ține minte: păstrează-ți spiritul calm în vremurile grele”).

Intrare: cumpănit
cumpănit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumpănit
  • cumpănitul
  • cumpănitu‑
  • cumpăni
  • cumpănita
plural
  • cumpăniți
  • cumpăniții
  • cumpănite
  • cumpănitele
genitiv-dativ singular
  • cumpănit
  • cumpănitului
  • cumpănite
  • cumpănitei
plural
  • cumpăniți
  • cumpăniților
  • cumpănite
  • cumpănitelor
vocativ singular
plural
cumpenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumpenit
  • cumpenitul
  • cumpeni
  • cumpenita
plural
  • cumpeniți
  • cumpeniții
  • cumpenite
  • cumpenitele
genitiv-dativ singular
  • cumpenit
  • cumpenitului
  • cumpenite
  • cumpenitei
plural
  • cumpeniți
  • cumpeniților
  • cumpenite
  • cumpenitelor
vocativ singular
plural
câmponit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cumpănit, cumpăniadjectiv

  • 1. Despre oameni și manifestările lor: calculat, chibzuit, echilibrat, măsurat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era un om cumpănit, necăjit, care vedea lucrurile. DUMITRIU, B. F. 35. DLRLC
    • format_quote Oriunde s-ar fi adunat roiul, pe o creangă cît de sus, băiatul îl cobora cu dibăcie și cu mișcări cumpănite. SADOVEANU, P. M. 50. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Moșneagul grăia așezat și cumpănit și se uita la noi c-o privire sigură. SADOVEANU, O. VI 343. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Totdeauna vorbește drept și cumpănit, ca și cînd ar citi din carte. SLAVICI, O. I 53. DLRLC
etimologie:
  • vezi cumpăni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.