CUPLARE, cuplări, s. f. Acțiunea de a (se) cupla și rezultatul ei. – V. cupla.

cuplare sf [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 71 / Pl: ~lări / E: cupla] 1 Cuplaj (1). 2 Formare a unui cuplu (4) Si: cuplat¹ (2). 3 (Fam; pex) întreținere de relații sexuale Si: cuplat¹ (3). 4 Cuplaj (4).

CUPLARE, cuplări, s. f. Acțiunea de a cupla și rezultatul ei. – V. cupla.

CUPLARE, cuplări, s. f. Acțiunea de a cupla. Cuplarea locomotivei cu tenderul. Cuplarea vagonetelor. – Variantă: acuplare s. f.

CUPLARE s.f. Acțiunea de a cupla și rezultatul ei; legare, unire. [< cupla].

ACUPLARE s. f. Cuplare.

cuplare (desp. cu-pla-) s. f., g.-d. art. cuplării; pl. cuplări

cuplare (cu-pla-) s. f., g.-d. art. cuplării; pl. cuplări

cuplare s. f. (sil. -pla-), g.-d. art. cuplării; pl. cuplări

CUPLARE s. (TEHN.) acuplaj, acuplare, cuplaj.

CUPLARE s. (TEHN.) acuplaj, acuplare, cuplaj.

CUPLÁRE (< fr.) s. f. Realizare a unei legături între două elemente ale unui sistem tehnic prin cuplaje, resorturi, legături electrice etc., pentru a face posibil un transfer de energie între acestea. ♦ (CHIM.) Reacție de c. = reacție între un diazo-derivat și o amină sau un fenol, care stă la baza preparării coloranților azoici.