CUPRINS¹, cuprinsuri, s. n. I. 1. Conținut. Cuprinsul cărții. ♦ Sumar (II 2). 2. Întindere, suprafață. ♦ Spațiu înconjurător. ♦ (Înv.) Loc, ținut. II. (Înv.) 1. Stăpânire. ♦ (Concr.) Proprietate. 2. Curte întărită a unui castel. [Var.: coprins s. n.] – V. cuprinde.

cuprins¹ sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 221/29 / V: (îvp) cop~ / Pl: ~uri / E: cuprinde] 1 (Înv) Împrejmuire. 2 (Înv) Curte întărită a unui castel. 3 (Iuz) Ocupare a unei țări. 4 (Înv) Stăpânire. 5 (Ccr) Proprietate. 6 Ținut. 7 Hotar. 8 Spațiu înconjurător. 9 Conținut. 10 Sumar. 11 Întindere.

CUPRINS¹, (I 2, II) cuprinsuri, s. n. I. 1. Conținut. Cuprinsul cărții. ♦ Sumar (II 2). 2. Întindere, suprafață. ♦ Spațiu înconjurător. ♦ (Înv.) Loc, ținut. II. (Înv.) 1. Stăpânire. ♦ (Concr.) Proprietate. 2. Curte întărită a unui castel. [Var.: coprins s. n.] – V. cuprinde.

CUPRINS¹, (I 2, II 1) cuprinsuri, s. n. I. 1. Conținut. Cuprinsul cărții. 2. (Cu determinări în genitiv) Întindere, suprafață. Se-ntoarse din poartă, se uită lung la cuprinsul ogrăzii părintești, își trecu ochii asupra merilor, asupra păpușoilor grași semănați de el astă-primăvară. CAMILAR, TEM. 152. Era o zi senină și soarele lumina cuprinsul întunecat al morii, pătrunzînd prin crăpături în suluri de raze. ANGHEL-IOSIF, C. L. 26. N-o lăsă tatăl său în aretul (cuprinsul) grădinii aceleia. RETEGANUL, P. V. 68. ♦ Spațiu înconjurător. În liniștea mare a cuprinsurilor s-a auzit în depărtare sunînd ploaia. SADOVEANU, N. F. 64. Dorm încă vietățile cuprinsului. Numai ciocîrlanii, mai harnici, pășesc mărunțel pe marginea șanțului. VLAHUȚĂ, O. A. II 125. Din larg cuprins de multe zări Nuntași din nouăzeci de țări S-au răscolit. COȘBUC, P. I 55. ♦ (Învechit) Loc; ținut. Vino, dar, de ai răbdare și ascultă să-ți descriu Un cuprins unde-ntîmplarea astăzi voiește să fiu. ALEXANDRESCU, P. 53. II. (Învechit, în forma coprins) 1. Stăpînire. Aleodor întinse coprinsul său și peste moșia lui Jumătate-de-om. ISPIRESCU, L. 48. ♦ (Concretizat) Proprietate. Într-o zi... o porni spre partea moșiilor zînei și, intrînd în coprinsurile ei, se abătu din cale. POPESCU, B. IV 53. Spun d-un nobil oarecare Ce avea coprinsuri, stare. PANN, P. V. III 40. 2. Curte întărită a unui castel. Au spart porțile de la al doilea coprins. NEGRUZZI, S. III 370 – Variantă: (învechit și popular) coprins s. n.

CUPRINS ~uri n. 1) Fond de idei al unui text; conținut. 2) Listă a materialelor pe care le include o carte, o revistă; tablă de materie. 3) Spațiu larg; întindere. Pe tot ~ul țării. /v. a cuprinde

cupríns, -ă adj. Prins: cuprins de frică. Cucerit: cetate cuprinsă. Bogat: țăran cuprins. S. n., pl. urĭ. Întindere, suprafață: în tot cuprinsu țăriĭ. Conținut: cuprinsu uneĭ oale, uneĭ cărțĭ.

coprins sn vz cuprins

COPRINS s. n. v. cuprins.

cuprins (desp. cu-prins) s. n., pl. cuprinsuri

cuprins (cu-prins) s. n., pl. cuprinsuri

cuprins s. n. (sil. -prins), pl. cuprinsuri

CUPRINS s. 1. întindere, întins, spațiu, suprafață, teritoriu, (înv.) cuprindere, olat. (Pe tot ~ul țării.) 2. limită, (rar) perimetru, (înv.) ocol. (În ~ ul cetății.) 3. conținut, (rar) plin. (Se zbuciumă marea și ~ul ei.) 4. conținut, corp, materie, (înv.) cuprindere. (În ~ul cărții.) 5. conținut, sumar, tablă de materii, (înv.) registru, scară, sumă, (grecism înv.) pinax. (~ul unui volum.)

CUPRINS s. v. cotropire, gard, invadare, invazie, împrejmuire, încălcare, îngrăditură, năpădire, ocol, ulucă.

CUPRINS s. 1. întindere, întins, spațiu, suprafață, teritoriu, (înv.) cuprindere, olat. (Pe tot ~ țării.) 2. limită, (rar) perimetru, (înv.) ocol. (În ~ cetății.) 3. conținut, (rar) plin. (Se zbuciumă marea și ~ ei.) 4. conținut, corp, materie, (înv.) cuprindere. (În ~ cărții.) 5. conținut, sumar, tablă de materii, (înv.) registru, scară, sumă, (grecism înv.) pinax. (~ unui tratat.)

cuprins s. v. COTROPIRE. GARD. INVADARE. INVAZIE. ÎMPREJMUIRE. ÎNCĂLCARE. ÎNGRĂDITURĂ. NĂPĂDIRE. OCOL. ULUCĂ.