17 definiții pentru cupru

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUPRU s. n. Element chimic, metal de culoare roșiatică, foarte maleabil, ductil și bun conducător de căldură și de electricitate, cu numeroase întrebuințări în industria tehnică, în fotogravură, galvanoplastie, la obținerea de aliaje etc.; aramă. – Din lat. cuprum.

CUPRU s. n. Element chimic, metal de culoare roșiatică, foarte maleabil, ductil și bun conducător de căldură și de electricitate, cu numeroase întrebuințări în industria tehnică, în fotogravură, galvanoplastie, la obținerea de aliaje etc.; aramă. – Din lat. cuprum.

cupru sn [At: MURGOCI – LUDWIG, M. 61 / E: lat cuprum] Metal de culoare roșiatică, foarte maleabil, ductil și bun conducător de electricitate, cu numeroase întrebuințări în industria tehnică, în fotogravură, galvanoplastie, la obținerea de aliaje etc. Si: aramă. corectat(ă)

CUPRU s. n. Metal de culoare roșiatică, foarte maleabil, ductil și bun conducător de electricitate, întrebuințat în cazangerie, în galvanoplastie, la fabricarea conductoarelor electrice și a numeroase aliaje (bronz, alamă etc.); aramă.

CUPRU s.n. Metal de culoare roșiatică, foarte maleabil, ductil și bun conducător de electricitate; aramă. [< lat. cuprum].

CUPRU s. n. metal de culoare roșiatică, maleabil, ductil, rezistent, foarte bun conducător de căldură și electricitate; aramă. (< lat. cuprum)

CUPRU n. Metal roșiatic, maleabil și ductil, bun conducător de căldură și de electricitate, cu numeroase întrebuințări în industria electrotehnică și în alte domenii; aramă. /<lat. cuprum

cupru n. numele științific al aramei.

*cúpru n. (lat. cuprum, d. cyprium aes, aramă din Cipru). Chim. Aramă, un metal roș cărămiziŭ bivalent. Se găsește în stare nativă cristalizat în octaedri saŭ cuburĭ în Bolivia, lacu Superior, Suedia ș. a. Are o greutate atomică de 63, o densitate de 8,8, se topește le 1054° și arde cu o flacără verde cînd, la o temperatură și maĭ înaltă, se preface în abur.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cupru (desp. cu-pru) s. n., art. cuprul; simb. Cu

cupru (cu-pru) s. n., art. cuprul; simb. Cu

cupru s. n. (sil. -pru), art. cuprul; simb. Cu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUPRU s. (CHIM.) aramă. (Obiecte din ~.)

CUPRU s. (CHIM.) aramă. (Obiecte din ~.)

ACETOARSENIT DE CUPRU s. v. verde de Paris.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cupru s. m. – Aramă. Lat. cuprum (sec. XIX).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CÚPRU (< lat.) s. n. Element chimic (Cu; nr. at. 29, m. at. 63,54; p. t. 1.083°C, p. f. 2.310°C), durit. 3, metal de culoare roșiatică, ductil, maleabil, bun conducător de căldură și electricitate. Se găsește în natură în stare nativă sau sub formă de combinații, în special ca sulfuri. Funcționează în combinații în stările de valență 1 și 2. Este utilizat în ind. electrotehnică, în fotogravură, galvanoplastie, la obținerea de aliaje (alamă, bronzuri etc.). Cunoscut în Egipt din anii 5.000-4.500 î. Hr. Sin. aramă.

Intrare: cupru
  • silabație: cu-pru info
substantiv neutru (N40)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cupru
  • cuprul
  • cupru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cupru
  • cuprului
plural
vocativ singular
plural
Cu simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Cu
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cuprusubstantiv neutru

  • 1. Element chimic, metal de culoare roșiatică, foarte maleabil, ductil și bun conducător de căldură și de electricitate, cu numeroase întrebuințări în industria tehnică, în fotogravură, galvanoplastie, la obținerea de aliaje etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN DER
    sinonime: aramă
  • comentariu simbol Cu DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.