6 definiții pentru curățat (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

curățat2, ~ă a [At: LEX. MARS. 239 / Pl: ~ați. ~e / E: curăța] 1 Făcut curat prin îndepărtarea murdăriei. 2 Făcut curat prin înlăturarea asperităților, a depunerilor, a materialelor nefolositoare, a părților stricate etc. 3 (Îvp; fig) Salvat de ceva rău. 4 (D. fructe, legume, ouă etc.) Decojit. 5 (Reg) Castrat. 6 (Fig; fam) Lefter. 7 (Fig; fam; d. oameni) Al cărui viitor este compromis. 8 (Fig; în limbajul bisericesc) Purificat. 9 (Îvp) Vindecat de o boală (de piele).

curățit2, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: curăți] 1-9 Curățat2 (1-9).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CURĂȚAT adj. (TEHN.) purificat, (înv.) lămurit. (Metal ~.)

CURĂȚIT adj. v. castrat, jugănit, scopit, sterilizat.

CURĂȚIT adj. (TEHN.) purificat, (înv.) lămurit. (Metal ~.)

curățit adj. v. CASTRAT. JUGĂNIT. SCOPIT. STERILIZAT.

Intrare: curățat (adj.)
curățat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curățat
  • curățatul
  • curățatu‑
  • curăța
  • curățata
plural
  • curățați
  • curățații
  • curățate
  • curățatele
genitiv-dativ singular
  • curățat
  • curățatului
  • curățate
  • curățatei
plural
  • curățați
  • curățaților
  • curățate
  • curățatelor
vocativ singular
plural
curățit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curățit
  • curățitul
  • curățitu‑
  • curăți
  • curățita
plural
  • curățiți
  • curățiții
  • curățite
  • curățitele
genitiv-dativ singular
  • curățit
  • curățitului
  • curățite
  • curățitei
plural
  • curățiți
  • curățiților
  • curățite
  • curățitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)