curaj sns [At: (a. 1774) URICARIUL I, 174 / V: coraj, coraș, ~agiu, corajă, coraje, corajie, corăjie, ~agie, ~aie, ~ajie sf / E: fr courage, it coraggio] 1 sn Forța morală de a înfrunta fără ezitare primejdiile și dificultățile de orice fel Si: bărbăție, bravură, îndrăzneală, temeritate. 2 sn Tărie de caracter Si: fermitate, voință. 3 sn Pasiune pentru a întreprinde ceva Si: ardoare, zel. 4-5 sn (Îljv) Cu ~ (În mod) curajos. 6 sn (Îe) A avea ~ul să facă ceva A fi capabil să facă ceva pentru a impresiona sau a sfida pe cineva. 7 sn (Fam; îe) A avea ~ul opiniilor sale A-și susține punctul de vedere, în ciuda opoziției pe care o suscită. 8 i Fii îndrăzneț! 9 i Nu te lăsa! 10 sn (Pop) Îndrăzneală a omului băut. 11 sn (Olt) Petrecere.

CURAJ s. n. (în opoziție cu frică, lașitate; adesea în construcție cu verbele «a avea», «a dovedi», «a prinde», «a căpăta» etc.) Forța morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile și neajunsurile de orice fel; îndrăzneală, fermitate în acțiuni sau în manifestarea ideilor, a convingerilor. V. bărbăție. Curajul de care au dat dovadă partidele comuniste în timpul celui de al doilea război mondial, îndrăzneala cu care au dus lupta pentru adevăratele interese naționale ale popoarelor lor le-a cîștigat stima și simpatia a milioane de oameni. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 190. Hei! de-aș avea curaj... ce i-aș mai spune prin întuneric! ALECSANDRI, T. I 53. Ochii lui albaștri ca azurul, plini de foc, dovedeau curaj. NEGRUZZI, S.I 30. ♦ (Cu valoare de interjecție) Fii îndrăzneț, tare! nu șovăi! nu te lăsa! – Variantă: (popular) coraj (PREDA, Î. 10, SADOVEANU, 98, ALEXANDRESCU, M. 32) s. n.

CURAJ s.n. Îndrăzneală, bărbăție, vitejie, tărie de caracter. [< fr. courage, cf. it. coraggio < lat. cor – inimă].

CURAJ s. n. îndrăzneală, bărbăție, vitejie, tărie de caracter. (< fr. courage)

CURAJ² interj. (se folosește pentru a îmbărbăta pe cineva). /<fr. courage

CURAJ¹ n. Trăsătură de caracter care-l caracterizează pe omul fără teamă; îndrăzneală. Act de ~. /<fr. courage corectat(ă)

curaj n. 1. puterea sufletească care ne face să înfruntăm pericolele și sa îndurăm restriștile, bărbăție; 2. energie stăruitoare; 3. int. care exprimă un îndemn: curaj!

*curáj n., pl. urĭ și e (fr. courage, d. coeur, lat. cor, inimă). Îndrăzneală, vitejie, voĭnicie. Ațĭ face curaj, a te hotărî să’nvingĭ frica. Interj. de încurajare: Curaj, fraților! – Pop. coraj (it. coraggio), chef, bună dispozițiune: badea Ion venea cu coraj (era cam amețit).

coraj sn vz curaj

corajă sf vz curaj

coraje sf vz curaj

corajie sf vz curaj

coraș sn vz curaj

corăjie sf vz curaj

curagie sf vz curaj

curagiu sn vz curaj

curaie sf vz curaj

curajă sf vz curaj

curaje sf vz curaj

curajie sf vz curaj

*coráj, V. curaj.

curaj s. n.

curaj s. n.

curaj s. n.

curaj

curaj, -uri.

CURAJ s. 1. bărbăție, bravură, cutezanță, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeție, temeritate, (livr.) intrepiditate, petulanță, (rar) cutezare, (pop. și fam.) suflet, (pop.) inimă, voinicie, (înv.) dârzie, îndrăznire, mărinimie, semețire, (grecism înv.) taros. (Dovedește un mare ~ în acțiunile sale.) 2. v. vitejie.

CURAJ s. 1. bărbăție, bravură, cutezanță, dîrzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeție, temeritate, (livr.) intrepiditate, petulanță, (rar) cutezare, (pop. și fam.) suflet, (pop.) inimă, voinicie, (înv.) dîrzie, îndrăznire, mărinimie, semețire, (grecism înv.) taros. (Dovedește un mare ~ în acțiunile sale.) 2. bărbăție, bravură, eroism, neînfricare, vitejie, (pop.) voinicie. (~ cuiva în luptă.)

Curaj ≠ lașitate, teamă, frică

curaj (-juri), s. n. – 1. Vitejie, temeritate. – 2. Furie, mînie. – Var. (pop.) coraj. Mr. curagiu. Fr. courage, it. coraggio (sec. XVIII). Sensul 2 se potrivește mai bine pentru var., cf. sp. coraje. Cuvîntul mr. provine din it. – Der. curajos, adj., din fr. courageux; încuraja, vb. (a îmbărbăta, a anima, a stimula), din fr. encourager; încurajator, adj. (de încurajare); descuraja, vb. (a demoraliza, a demobiliza), format pe baza fr. décourager; descurajator, adj. (care descurajează).

CURAJ. Subst. Curaj, îndrăzneală, îndrăznire (înv.), intrepiditate (livr.), aplomb (livr.), cutezanță, cutezare (rar), temeritate, încumetare, neînfricare, neînfricoșare, nefrică (rar), bărbăție, vitejie, eroism; voinicie (pop.), cavalerism, bravură, înfruntare, bravadă, desfidere (rar), desfid (înv.), sfidare. Spirit de sacrificiu. Faptă eroică, faptă de vitejie, faptă vitejească, act de curaj, ispravă. Fermitate, hotărîre, tărie, neclintire (fig.), dîrzenie. Erou, viteaz, cutezător, voinic, voinicel (dim.), voinicuț (dim.), voinicaș, vultur (fig.), șoim (fig.), șoiman (fig.), leu (fig.). Vitejime (rar), voinicime (pop.). Adj. Curajos, îndrăzneț, îndrâznitor (rar), intrepid (livr.), rezolut (livr.), cutezător, temerar, neînfricat, neînfricoșat (înv.), fără teamă, fără frică, tare de înger, viteaz, brav, bărbat (rar), eroic; vitejesc, voinicesc, cavaleresc, bărbătesc. Ferm, tare, neclintit (fig.), dîrz. Vb. A fi curajos, a fi îndrăzneț, a fi neînfricat; a voinici (pop.), a viteji (înv.), a face vitejii; a îndrăzni, a cuteza, a se încumeta; a lua (a prinde) taurul de coarne. A avea curaj, a nu se teme, a nu se da la o parte, a-și asuma răspunderea, a privi moartea în față, a disprețui moartea, a da dovadă de eroism. A-și face curaj, a prinde curaj, a căpăta curaj, a se îmbărbăta, a se încuraja, a-și lua inima în dinți, a lua (a prinde) foc cu gura. A înfrunta, a brava, a desfide, a sfida. A risca, a-și risca viața, a-și pune capul în joc, a-și risca pielea, a-și băga capul în foc, a se juca cu focul, a se băga singur în gura leului. A încuraja, a îmbărbăta, a însufleți, a da curaj, a face din iepure leu. Adv. Vitejește, voinicește. Cu curaj, cu îndrăzneală, cu bărbăție, fără frică, fără teamă. (În mod) curajos, vitejesc, eroic; ca un erou, ca un viteaz; ca un leu, ca un tigru. V. imprudență, provocare, răzvrătire, stăpînire de sine.

NON QUIA DIFFICILIA SUNT, NON AUDEMUS, SED QUIA NON AUDEMUS, DIFFICILIA SUNT (lat.) nu fiindcă (lucrurile acestea) sunt grele nu avem curaj, ci fiindcă nu avem curaj, ele sunt grele – Seneca, „Epistulae ad Lucillium”, 104, 26.

Prevederea e adevăratul curaj (grec. Η προνοητικότητα είναι αληθινό θάρρος) – maximă a lui Euripide din tragedia sa Rugătoarele (versul 150). Văduvele și mamele din Teba se adresează lui Teseu, regele Atenei, cerînd sprijinul acestuia împotriva lui Creon, războinicul rege al Tebei. Teseu intervine și Creon e înfrînt. Piesa lui Euripide militează pentru respectul față de om, dragostea de pace, chibzuință și prevedere politică, socotite ca adevăratele semne ale bărbăției și curajului. Citatul e folosit în acest spirit. LIT.