curb, ~ă [At: KRETZULESCU, A. 26 / Pl: ~i, ~e / E: fr courbe] 1 a (D. linii) în formă de arc Si: arcuit, încovoiat. 2 a (D. planuri) Boltit. 3 sf Figură geometrică având o singură dimensiune. 4 sf Linie care nu este dreaptă sau frântă. 5 sf Linie care reprezintă, grafic, o relație între două mărimi variabile, trecute una în abscise și una în ordonate. 6 sf Porțiune din traseul unei căi de comunicație cu axa curbă (1), care racordează două aliniamente continuative ale căii respective. 7 sf (D. vehicule; îe) A lua ~ba A vira. 8 sf Linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen. 9 sf (Îs) ~ă de nivel Linie de pe o hartă care unește punctele de egală altitudine, căpătând valoare în raport cu un anumit plan de referință (de obicei nivelul mării). 10 sf (Îs) ~ă batimetrică Linie de pe o hartă care unește punctele de egală adâncime ale reliefului fundului apelor (oceane, mări, lacuri). 11 (Ecp; îs) ~ă de sacrificiu Denumire dată, în 1931-1933, reducerii salariilor și pensiilor muncitorilor și funcționarilor publici.

CURB, -Ă, curbi, -e adj. (Despre linii) În formă de arc, arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit (concav sau convex) Flăcăul... cerceta cu luare-aminte ascuțișul curb și părțile sale [ale baltagului]. SADOVEANU, B. 275. Oglinda era cu rame aurite... Consola cu picioarele curbe, zvelte, fragile. C. PETRESCU, A. 338.

CURB, -Ă adj. (Despre linii) Arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit (concav sau convex). [< fr. courbe, cf. lat. curvus].

CURB, -Ă I. adj. (despre linii) arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit. II. s. f. 1. linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile. ♦ cotitură în formă de arc. ♦ (despre vehicule) a lua ~ă = a vira. 2. linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen. 3. ~ă de nivel = linie care unește punctele cu aceeași altitudine ale unei suprafețe de teren; izohipsă. (< fr. courbe, lat. curvus)

CURB ~ă (~i,~e) (despre linii) Care are formă de arc; încovoiat. /<fr. courbe, lat. curbus

curb a. în formă de arc.

*curb, -ă adj. (fr. courbe, d. lat. curvus). Îndoit, încovoĭat, arcat: linie curbă. S. f. Linie curbă.

curb adj. m., pl. curbi; f. curbă, pl. curbe

curb adj. m., pl. curbi; f. curbă, pl. curbe

curb adj. m., pl. curbi; f. sg. curbă, pl. curbe

CURB adj. v. încovoiat.

CURB adj. arcuit, curbat, încovoiat, îndoit, (livr.) cambrat, (rar) arcat, recurbat, (înv. și reg.) incujbat, scovîrdat, (înv.) arcos. (Bară ~.)

curb (curbă), adj. – Îndoit, încovoiat, arcuit. Fr. courbe. – Der. (din fr.) curbă, s. f.; curba, vb.; curbură, s. f.

CURBĂ. Subst. Curbă, linie curbă, curbură, curbare, arc, arcuire, arcuitură, cambrare, cambrură (rar), încovoiere, încovoială, încovoietură, îndoire; îndoitură. Cot, cotitură, întorsură (rar), întorsătură, viraj, cotire, cotiș (rar). Ondulație, ondulare, ondulozitate (rar), buclă, cută, unduire; șerpuire, șerpuială (rar), sinuozitate; meandru; întortochere, întortochetură, serpentină, șerpuitură. Sinusoidă. Coardă, arcadă, arcatură, boltă, boltiță (dim.), boltișoară, boltire, boltitură; parabolă; paraboloid; hiperbolă (mat.). Semicerc; arc de cerc. Circumferință, cerc, curbă închisă; circumvoluție (rar); răsucire, spirală. Elipsă; concavitate, convexitate. Adj. Curbat, curb, arcuit, cambrat, arcoidal, arcat (rar), încovoiat, boltit, curbiliniu, îndoit; cotit, meandric, sinuos, sinusoidal, întortocheat, șerpuit, șerpuitor, șerpuind (rar). Ondulat, unduios, ondulator (rar), văluros, vălurat, unduit (rar), ondulos (înv.); buclat, cîrlionțat; parabolic; paraboloid; hiperbolic; eliptic, elipsoidal; circular; rotund; lenticular; semicircular, răsucit, spiral; concav; convex. Vb. A se curba, a se arcui, ă se cambra, a se îndoi, a se încovoia, a se bolti; a face curbe, a coti; a undui, a ondula, a șerpui. A se ondula, a se încîrlionța; a se bomba, a se umfla; a se cocoșa. A curba, a arcui, a cambra, a îndoi, a încovoia, a bolti; a coti, a vira, a întoarce; a ocoli, a face ocol, a înconjura. A ondula, a bucla, a cîrlionța. V. cerc, formă, mișcare, rotire.