18 definiții pentru cutare (pron.)
din care- explicative (7)
- morfologice (8)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUTARE1 pron. nehot. (Înlocuiește numele unei persoane sau al unui lucru atunci când nu vrem, nu putem sau nu e necesar să le numim) Sunt cutare, îi răspund eu. ◊ (Adjectival) Cutare persoană. ♦ (Repetat) Unul... altul, acesta... acela. ♦ (Substantivat) Nume de persoană imaginar. – Lat. eccutalis.
cutare1 [At: VARLAAM, C. 368 b / E: ml eccu-talis] 1-2 pnh, anh (Numele unei persoane) care nu este de dorit sau nu este necesar să fie cunoscută Si: cutarete (1-2). 3 pnh (Repetat) Unul... altul, acesta... acela.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUTARE1 pron. nehot. (Înlocuiește numele unei persoane sau al unui lucru atunci când nu vrem, nu putem sau nu e necesar să le numim) Sunt cutare, îi răspund eu. ♦ (Adjectival) Cutare persoană. ♦ (Repetat) Unul... altul, acesta... acela. – Lat. eccutalis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
CUTARE pron. nehot. (Înlocuiește numele unei persoane sau al unui lucru atunci cînd nu vrem, nu putem, sau nu-i necesar să le numim) Cine sînteți dumneavoastră? mă întreabă... – Sînt cutare, îi răspund eu, declinîndu-i numele și pronumele. GHICA, S. 241. Ai procesuri cu cutare? ALECSANDRI, T. 144. Să te vezi în tipar dat Șipeuliți, cîteodată, cu degetul arătat, S-auzi: ăsta e cutare! ALEXANDRESCU, P. 88. ♦ (Repetat) Unul... altul, acesta... acela. Am avut pe cutare și pe cutare la casa mea. SLAVICI, N. I 89. ◊ (Adjectival) Cînd literații francezi... au scăpat de nevoia de a scrie vreo odă pentru cutare conte... și pentru grațiile cutărei contese... trebuie să li se fi părut și lor că-s liberi. IONESCU-RION, C. 115. Taci, fiule, că ți-oi da de soție pe cutare sau cutare fată. ISPIRESCU, L. 2.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUTARE pron. nehot. (înlocuiește numele unei persoane atunci când nu vrem sau nu este necesar s-o numim). /<lat. eccutalis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cutare pr. și m. o persoană oarecare, cineva sau ceva anumit: cutare a venit. [V. acătare].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cutáre pron. indef. (var. din acătare). O persoană saŭ un lucru oare-care: cutare om, cutare femeĭe, cutare lucru; cutăruĭ om, la cutare om, cutăruĭa, luĭ cutare; cutăreĭ femeĭ, cutăreĭa; cutarĭ (și cutare) oamenĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cutare4 pr. m., g.-d. cutăruia; f. cutare, g.-d. cutăreia; pl. m. și f. cutare, g.-d. cutărora
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cutare3 (persoană fictivă) s. m., g.-d. art. lui cutare corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cutare1 adj. pr. m., g.-d. cutărui; f. cutare, g.-d. cutărei; pl. m. și f. cutare, g.-d. cutăror (cutare persoană)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*cutare4 (nume de persoană imaginar) s. m., art. lui cutare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cutare2 pr. m., g.-d. cutăruia; f. cutare, g.-d. cutăreia; pl. m. și f. cutare, g.-d. cutărora
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cutare1 adj. pr. m., g.-d. cutărui; f. cutare, g.-d. cutărei; pl. m. și f. cutare, g.-d. cutăror
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cutare pr. m., f., g.-d. m. cutăruia, g.-d. f. cutăreia; pl. m. și f. cutare, g.-d. cutărora
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cutare adj. m., f., g.-d. m. cutărui, g.-d. f. cutărei; pl. m. și f. cutare, g.-d. cutăror
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CUTARE pron. (slavonism înv.) imrec. (~ a spus...)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUTARE pron. (slavonism înv.) imrec. (~ a spus...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cutare adj. – 1. Unul, acesta. – 2. (Pron. indef.) Un oarecare. – Megl. cutari. Lat. eccum talis (Cipariu, Gram., 260; Diez, I, 142), cf. it. cotale, tosc. cosare. Cf. și tare, acătării.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P41) | masculin | feminin | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
|
cutare, cutarepronume nehotărât
- 1. Înlocuiește numele unei persoane sau al unui lucru atunci când nu vrem, nu putem sau nu e necesar să le numim. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cine sînteți dumneavoastră? mă întreabă... – Sînt cutare, îi răspund eu, declinîndu-i numele și pronumele. GHICA, S. 241. DLRLC
- Ai procesuri cu cutare? ALECSANDRI, T. 144. DLRLC
- Să te vezi în tipar dat Și pe uliți, cîteodată, cu degetul arătat, S-auzi: ăsta e cutare! ALEXANDRESCU, P. 88. DLRLC
- Cutare persoană. DEX '09 DEX '98
- Cînd literații francezi... au scăpat de nevoia de a scrie vreo odă pentru cutare conte... și pentru grațiile cutărei contese... trebuie să li se fi părut și lor că-s liberi. IONESCU-RION, C. 115. DLRLC
- Taci, fiule, că ți-oi da de soție pe cutare sau cutare fată. ISPIRESCU, L. 2. DLRLC
- 1.1. Unul... altul, acesta... acela. DEX '09 DLRLC
- Am avut pe cutare și pe cutare la casa mea. SLAVICI, N. I 89. DLRLC
-
- 1.2. Nume de persoană imaginar. DEX '09
-
etimologie:
- eccutalis DEX '09 DEX '98