18 definiții pentru cutare (pron.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUTARE1 pron. nehot. (Înlocuiește numele unei persoane sau al unui lucru atunci când nu vrem, nu putem sau nu e necesar să le numim) Sunt cutare, îi răspund eu. ◊ (Adjectival) Cutare persoană. ♦ (Repetat) Unul... altul, acesta... acela. ♦ (Substantivat) Nume de persoană imaginar. – Lat. eccutalis.

cutare1 [At: VARLAAM, C. 368 b / E: ml eccu-talis] 1-2 pnh, anh (Numele unei persoane) care nu este de dorit sau nu este necesar să fie cunoscută Si: cutarete (1-2). 3 pnh (Repetat) Unul... altul, acesta... acela.

CUTARE1 pron. nehot. (Înlocuiește numele unei persoane sau al unui lucru atunci când nu vrem, nu putem sau nu e necesar să le numim) Sunt cutare, îi răspund eu. ♦ (Adjectival) Cutare persoană. ♦ (Repetat) Unul... altul, acesta... acela. – Lat. eccutalis.

CUTARE pron. nehot. (Înlocuiește numele unei persoane sau al unui lucru atunci cînd nu vrem, nu putem, sau nu-i necesar să le numim) Cine sînteți dumneavoastră? mă întreabă...Sînt cutare, îi răspund eu, declinîndu-i numele și pronumele. GHICA, S. 241. Ai procesuri cu cutare? ALECSANDRI, T. 144. Să te vezi în tipar dat Șipeuliți, cîteodată, cu degetul arătat, S-auzi: ăsta e cutare! ALEXANDRESCU, P. 88. ♦ (Repetat) Unul... altul, acesta... acela. Am avut pe cutare și pe cutare la casa mea. SLAVICI, N. I 89. ◊ (Adjectival) Cînd literații francezi... au scăpat de nevoia de a scrie vreo odă pentru cutare conte... și pentru grațiile cutărei contese... trebuie să li se fi părut și lor că-s liberi. IONESCU-RION, C. 115. Taci, fiule, că ți-oi da de soție pe cutare sau cutare fată. ISPIRESCU, L. 2.

CUTARE pron. nehot. (înlocuiește numele unei persoane atunci când nu vrem sau nu este necesar s-o numim). /<lat. eccutalis

cutare pr. și m. o persoană oarecare, cineva sau ceva anumit: cutare a venit. [V. acătare].

cutáre pron. indef. (var. din acătare). O persoană saŭ un lucru oare-care: cutare om, cutare femeĭe, cutare lucru; cutăruĭ om, la cutare om, cutăruĭa, luĭ cutare; cutăreĭ femeĭ, cutăreĭa; cutarĭ (și cutare) oamenĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cutare4 pr. m., g.-d. cutăruia; f. cutare, g.-d. cutăreia; pl. m. și f. cutare, g.-d. cutărora

cutare3 (persoană fictivă) s. m., g.-d. art. lui cutare corectat(ă)

cutare1 adj. pr. m., g.-d. cutărui; f. cutare, g.-d. cutărei; pl. m. și f. cutare, g.-d. cutăror (cutare persoană)

*cutare4 (nume de persoană imaginar) s. m., art. lui cutare

cutare2 pr. m., g.-d. cutăruia; f. cutare, g.-d. cutăreia; pl. m. și f. cutare, g.-d. cutărora

cutare1 adj. pr. m., g.-d. cutărui; f. cutare, g.-d. cutărei; pl. m. și f. cutare, g.-d. cutăror

cutare pr. m., f., g.-d. m. cutăruia, g.-d. f. cutăreia; pl. m. și f. cutare, g.-d. cutărora

cutare adj. m., f., g.-d. m. cutărui, g.-d. f. cutărei; pl. m. și f. cutare, g.-d. cutăror

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUTARE pron. (slavonism înv.) imrec. (~ a spus...)

CUTARE pron. (slavonism înv.) imrec. (~ a spus...)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cutare adj.1. Unul, acesta. – 2. (Pron. indef.) Un oarecare. – Megl. cutari. Lat. eccum talis (Cipariu, Gram., 260; Diez, I, 142), cf. it. cotale, tosc. cosare. Cf. și tare, acătării.

Intrare: cutare (pron.)
cutare2 (pron.) pronume nehotărât
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P41)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • cutare
  • cutare
plural
  • cutare
  • cutare
genitiv-dativ singular
  • cutăruia
  • cutărui
  • cutăreia
  • cutărei
plural
  • cutărora
  • cutăror
  • cutărora
  • cutăror
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cutare, cutarepronume nehotărât

  • 1. Înlocuiește numele unei persoane sau al unui lucru atunci când nu vrem, nu putem sau nu e necesar să le numim. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: imrec diminutive: cutărică
    • format_quote Cine sînteți dumneavoastră? mă întreabă... – Sînt cutare, îi răspund eu, declinîndu-i numele și pronumele. GHICA, S. 241. DLRLC
    • format_quote Ai procesuri cu cutare? ALECSANDRI, T. 144. DLRLC
    • format_quote Să te vezi în tipar dat Și pe uliți, cîteodată, cu degetul arătat, S-auzi: ăsta e cutare! ALEXANDRESCU, P. 88. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival Cutare persoană. DEX '09 DEX '98
    • format_quote (și) adjectival Cînd literații francezi... au scăpat de nevoia de a scrie vreo odă pentru cutare conte... și pentru grațiile cutărei contese... trebuie să li se fi părut și lor că-s liberi. IONESCU-RION, C. 115. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival Taci, fiule, că ți-oi da de soție pe cutare sau cutare fată. ISPIRESCU, L. 2. DLRLC
    • 1.1. repetat Unul... altul, acesta... acela. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Am avut pe cutare și pe cutare la casa mea. SLAVICI, N. I 89. DLRLC
    • 1.2. (și) substantivat Nume de persoană imaginar. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.