16 definiții pentru cutremura

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUTREMURA, cutremur, vb. I. 1. Refl. (Despre pământ) A se zgudui din cauza unui cutremur (1). ♦ Refl. și tranz. A (se) clătina, a (se) scutura. 2. Refl. și tranz. Fig. A (se) înfiora, a tresări sau a face să tresară; p. ext. a (se) îngrozi, a (se) înspăimânta. – Lat. *contremulare.

CUTREMURA, cutremur, vb. I. 1. Refl. (Despre pământ) A se zgudui din cauza unui cutremur (1). ♦ Refl. și tranz. A (se) clătina, a (se) scutura. 2. Refl. și tranz. Fig. A (se) înfiora, a tresări sau a face să tresară; p. ext. a (se) îngrozi, a (se) înspăimânta. – Lat. *contremulare.

cutremura vtr [At: PSALT. 114/4 / V: ~trăm~, ~trim~ / Pzi: cutremur / E: ml *contremule, -are cf tremura, cutremur] 1-2 A tremura sau a face să tremure, să se zguduie. 3-4 A (se) înfiora. 5-6 (Pex) A (se) îngrozi. 7-8 (D. pământ) A (se) zgudui din cauza unui cutremur (2).

CUTREMURA, cutremur, vb. I. Refl. 1. (Despre pămînt) A se zgudui din cauza unui cutremur, a suferi o zguduire seismică. Se cutremură pămîntul, văile răsună, mările clocotesc și peștii din ele se sparie. GREANGĂ, P. 54. ♦ (Despre obiecte acționate de cineva) A se zgudui, a se clătina, a se scutura, a tremura. I se cutremurau umerii și i se încrețeau cutele mărunte de pe lîngă ochi. DUMITRIU, L. 9. ◊ (Prin exagerare) Cerurile clocoteau subt descărcările zguduitoare ale tunetelor și pămîntul înfricoșat se cutremura nemernic... sub ropotul de trăsnete. HOGAȘ, M. N. 176. Răcnea de se cutremurau codrii. ISPIRESCU, L. 17. ◊ Tranz. Tresărind în cercuri albe, El [lacul] cutremură o barcă. EMINESCU, O. I 74. ◊ (Prin exagerare) Porunca luiDima a izbucnit cutremurînd... zidurile vechi. GALAN, Z. R. 247. Trîmbița de alamă cutremura castelul. VLAHUȚĂ, O. A. 152. 2. Fig. (Despre oameni) A se înfiora, a tresări (de spaimă, de scîrbă); p. e xt. a se înspăimînta, a se îngrozire cutremurară la un astfel de gînd. SAHIA, N. 105. Să te miri, să te cutremuri De cîte-au fost-nainte vremuri. IOSIF, PATR. 5. Auziră, la o depărtare, o strigătură puternică. Toți se cutremurară. RETEGANUL, P. II 41. Sufletul lui se cutremura la gîndirea că nu va putea scutura greutatea acestui amor. EMINESCU, N. 71. ◊ Tranz. Un fulger și-a deschis cărare, Cutremurîndu-mi pieptul șubred. GOGA, C. P. 11. Mai aruncă-ți o privire... Peste vechea zbuciumare ce cutremură-al meu piept. MACEDONSKI, O. I 272. Cu focul blînd din glasu-ți tu mă dori și mă cutremuri. EMINESCU, O. I 155.

A CUTREMURA cutremur tranz. A face să se cutremure. /<lat. contremulare

A SE CUTREMURA mă cutremur intranz. 1) A se zgudui sub acțiunea unui cutremur. 2) A se mișca ușor dintr-o parte în alta; a se clătina; a se legăna. 3) fig. (despre persoane) A fi cuprins de fiori; a se speria tare; a se înfiora; a se înspăimânta. /<lat. contremulare

cutremurà v. a tremura din toate puterile, a se înfiora. [Cf. lat. CONTREMULUS, care tremură foarte].

2) cutrémur, a v. tr. (lat. contrémulo, -trĕmulare saŭ rom. cu și tremur). Zguduĭ din temelie, zguduĭ tare: acest om cutremură casa cînd merge. Fig. Îngrozesc: mă cutremurĭ cu vorba asta. V. refl. Tremur din temelie: pămîntu s’a cutremurat. Fig. Mă îngrozesc: auzind trista veste, s’a cutremurat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cutremura (a ~) (desp. cu-tre-) vb., ind. prez. 1 sg. cutremur, 3 cutremură; ind. prez. 1 sg. să cutremur, 3 să cutremure

cutremura (a ~) (cu-tre-) vb., ind. prez. 3 cutremură

cutremura vb. (sil. -tre-), ind. prez. 1 sg. cutremur, 3 sg. și pl. cutremură

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUTREMURA vb. 1. a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgâlțâi, a (se) zgudui, (înv. și reg.) a (se) clăti, (înv.) a (se) smăcina. (Seismul ~ casa din temelii.) 2. a se clătina, a dârdâi, a dudui, a tremura, a se zgudui, (Mold. și Transilv.) a durdui, (înv.) a se ridica. (Se ~ pereții când trec mașinile.) 3. a se înfiora, a se scutura, a tremura, a tresări. (Calul se ~ din tot corpul.) 4. v. îngrozi.

CUTREMURA vb. 1. a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgîlțîi, a (se) zgudui, (înv. și reg.) a (se) clăti, (înv.) a (se) smăcina. (Seismul ~ casa din temelii.) 2. a se clătina, a dîrdîi, a dudui, a tremura, a se zgudui, (Mold. și Transilv.) a durdui, (înv.) a se ridica. (Se ~ pereții.) 3. a se înfiora, a se scutura, a tremura, a tresări. (Calul se ~ din tot corpul.) 4. a se încrîncena, a se înfiora, a se înfricoșa, a se îngrozi, a se înspăimînta, a tremura, a se zgudui, (înv. și pop.) a se spăimînta, (înv. și reg.) a se spăima, (reg.) a se înfrica, a se scîrbi, (înv.) a se mira, (înv., în Mold.) a se oțărî, (reg. fig.) a se teși, (înv. fig.) a se încreți. (Se ~ la auzul acestei vești.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cutremura (cutremur, cutremurat), vb.1. A face să tremure. 2. A scutura, a clătina. – 3. A înfiora, a inspira teamă, a îngrozi. – 4. (Refl.) A se cutremura pămîntul ca urmare a unui seism. – 5. (Refl.) A se speria. – Mr. cutream(b)ur, megl. cutrumur. Lat. *contrĕmŭlāre (Pușcariu 475; DAR). Este de asemenea posibil să fie vorba de o der. internă de la tremura, cu cu- expresiv. – Der. cutremur, s. n. (scuturătură; tremur; seism; teroare); cutremurător, adj. (îngrozitor).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei – Vlahuță, poezia Din prag. Poetul nu se teme de moartea fizică, ci de cea spirituală. Sensul e clar precizat în versurile următoare: „Bine e să știi, la moarte, că o dungă lași – un nume C-ai săpat la zidul nopții – c-ai muncit să-ți scoți în lume Din al creierului zbucium, ca pe-un diamant, ideea. Urma-ți va fi cunoscută pe-unde ți-ai purtat scînteia…” Așadar, o pledoarie pentru a crea opere durabile, prin care să trăiești și după moarte. În același spirit Montaigne spunea: „Ce nest pas la mort, cest le mourir qui minquiète”. LIT.

Intrare: cutremura
  • silabație: cu-tre-mu-ra info
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cutremura
  • cutremurare
  • cutremurat
  • cutremuratu‑
  • cutremurând
  • cutremurându‑
singular plural
  • cutremură
  • cutremurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cutremur
(să)
  • cutremur
  • cutremuram
  • cutremurai
  • cutremurasem
a II-a (tu)
  • cutremuri
(să)
  • cutremuri
  • cutremurai
  • cutremurași
  • cutremuraseși
a III-a (el, ea)
  • cutremură
(să)
  • cutremure
  • cutremura
  • cutremură
  • cutremurase
plural I (noi)
  • cutremurăm
(să)
  • cutremurăm
  • cutremuram
  • cutremurarăm
  • cutremuraserăm
  • cutremurasem
a II-a (voi)
  • cutremurați
(să)
  • cutremurați
  • cutremurați
  • cutremurarăți
  • cutremuraserăți
  • cutremuraseți
a III-a (ei, ele)
  • cutremură
(să)
  • cutremure
  • cutremurau
  • cutremura
  • cutremuraseră
cutrămura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cutrimura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cutremura, cutremurverb

  • 1. reflexiv (Despre pământ) A se zgudui din cauza unui cutremur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se cutremură pămîntul, văile răsună, mările clocotesc și peștii din ele se sparie. GREANGĂ, P. 54. DLRLC
    • 1.1. reflexiv tranzitiv A (se) clătina, a (se) scutura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote I se cutremurau umerii și i se încrețeau cutele mărunte de pe lîngă ochi. DUMITRIU, L. 9. DLRLC
      • format_quote prin exagerare Cerurile clocoteau subt descărcările zguduitoare ale tunetelor și pămîntul înfricoșat se cutremura nemernic... sub ropotul de trăsnete. HOGAȘ, M. N. 176. DLRLC
      • format_quote prin exagerare Răcnea de se cutremurau codrii. ISPIRESCU, L. 17. DLRLC
      • format_quote Tresărind în cercuri albe, El [lacul] cutremură o barcă. EMINESCU, O. I 74. DLRLC
      • format_quote prin exagerare Porunca lui Dima a izbucnit cutremurînd... zidurile vechi. GALAN, Z. R. 247. DLRLC
      • format_quote prin exagerare Trîmbița de alamă cutremura castelul. VLAHUȚĂ, O. A. 152. DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv figurat A (se) înfiora, a tresări sau a face să tresară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se cutremurară la un astfel de gînd. SAHIA, N. 105. DLRLC
    • format_quote Să te miri, să te cutremuri De cîte-au fost-nainte vremuri. IOSIF, PATR. 5. DLRLC
    • format_quote Sufletul lui se cutremura la gîndirea că nu va putea scutura greutatea acestui amor. EMINESCU, N. 71. DLRLC
    • format_quote Un fulger și-a deschis cărare, Cutremurîndu-mi pieptul șubred. GOGA, C. P. 11. DLRLC
    • format_quote Mai aruncă-ți o privire... Peste vechea zbuciumare ce cutremură-al meu piept. MACEDONSKI, O. I 272. DLRLC
    • format_quote Cu focul blînd din glasu-ți tu mă dori și mă cutremuri. EMINESCU, O. I 155. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune A (se) îngrozi, a (se) înspăimânta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Auziră, la o depărtare, o strigătură puternică. Toți se cutremurară. RETEGANUL, P. II 41. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.