cutremurare sf [At: MARDARIE, L. / Pl: ~rări / E: cutremura] 1 Zguduitură. 2 Înfiorare. 3 Groază. 4 (Înv) Cutremur (2). 5 Panică.

CUTREMURARE, cutremurări, s. f. Acțiunea de a se cutremura și rezultatul ei; cutremur. (Fig.) Simte o cutremurare puternică a corpului. SAHIA, N. 34.

cutremurare (desp. cu-tre-) s. f., g.-d. art. cutremurării; pl. cutremurări

cutremurare (cu-tre-) s. f., g.-d. art. cutremurării; pl. cutremurări

cutremurare s. f. (sil. -tre-), g.-d. art. cutremurării; pl. cutremurări

CUTREMURARE s. 1. v. cutremurătură. 2. duduit, duduitură, zguduitură. (O ~ a pereților.)

CUTREMURARE s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 2. duduit, duduitură, zguduitură. (O ~ a pereților.)