opțiuni
  • info

7 definiții pentru cuvințel

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUVINȚEL, cuvințele, s. n. Diminutiv al lui cuvânt. – Cuvânt + suf. -el.

CUVINȚEL, cuvințele, s. n. Diminutiv al lui cuvânt. – Cuvânt + suf. -el.

cuvințel sn [At: CANTEMIR, HR. 52 / Pl: ~e / E: cuvânt + -el] (Pfm; șhp) 1-2 Cuvânt (1) (scurt).

CUVINȚEL, cuvințele, s. n. Diminutiv al lui cuvînt; vorbă, șirul vorbei. Văzură că el nu răspunde nici un cuvințel. ISPIRESCU, L. 247. Nu-ți uita cuvințelul. ALECSANDRI, T. I 341. Spune, mîndră, maică-ta Să-ngrădească ulița, Tot cu pari și cu nuiele Si cu cuvințele grele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 268.

cuvințél n., pl. ele. Fam. Iron. Cuvînt: așa ĭ-a fost cuvințelu pîn’ĭ-a ĭeșit suflețelu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cuvințel s. n., pl. cuvințele

cuvințel s. n., pl. cuvințele

cuvințel s. n., pl. cuvințele

Intrare: cuvințel
cuvințel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuvințel
  • cuvințelul
  • cuvințelu‑
plural
  • cuvințele
  • cuvințelele
genitiv-dativ singular
  • cuvințel
  • cuvințelului
plural
  • cuvințele
  • cuvințelelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cuvințel, cuvințelesubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui cuvânt; șirul vorbei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vorbă
    • format_quote Văzură că el nu răspunde nici un cuvințel. ISPIRESCU, L. 247. DLRLC
    • format_quote Nu-ți uita cuvințelul. ALECSANDRI, T. I 341. DLRLC
    • format_quote Spune, mîndră, maică-ta Să-ngrădească ulița, Tot cu pari și cu nuiele Si cu cuvințele grele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 268. DLRLC
etimologie:
  • Cuvânt + sufix -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.