14 definiții pentru cuvios

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUVIOS, -OASĂ, cuvioși, -oase, adj. 1. Cucernic, evlavios, pios. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se dă călugărilor și călugărițelor. ♦ (Substantivat; în religia creștină) Nume dat sfinților proveniți din călugări care nu au fost martiri. 2. (Înv.) Cuviincios (1). [Pr.: -vi-os] – Cuveni + suf. -os.

CUVIOS, -OASĂ, cuvioși, -oase, adj. 1. Cucernic, evlavios, pios. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se dă călugărilor și călugărițelor. ♦ (Substantivat; în religia creștină) Nume dat sfinților proveniți din călugări care nu au fost martiri. 2. (Înv.) Cuviincios (1). [Pr.: -vi-os] – Cuveni + suf. -os.

cuvios, ~oa [At: PSALT. 139 / V: (înv) ~inios, ~inos / Pl: ~oși, ~oase / E: cuveni + -os] 1 a (Înv) Asemănător. 2-3 a, av (Înv) Potrivit. 4 a (Înv) Motivat. 5 a (Iuz) Dispus spre... 6 a (Iuz) Suficient. 7 a (Înv) Respectuos. 8 a (Rar; complinit prin prea; ca atribut dat sfinților, fețelor bisericești) Evlavios. 9-10 smf, a Sfânt. 11 smf Călugăr. 12 a (Iuz) înțelept. 13 a (Îvr) Frumos. 14 a (Înv) Distins. 15 a Omenos. 16 a Cucernic. 17 a Inteligent.

CUVIOS, -OASĂ, cuvioși, -oase, adj. (Despre oameni și despre manifestări ale lor) 1. Cucernic, evlavios, pios. Au gindul drept și cuvios Și cîntă versuri din psaltire. COȘBUC, P. I 115. Să ceară iertare de la cuviosul bătrîn. CARAGIALE, O. III 90. Cînd țăranii îi ziceau că prea e cuvioasă, ea se roșea. ODOBESCU, S. I 6. ◊ Fig. Biserica-n ruină Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrînă. EMINESCU, O. I 69. ♦ Titlu care se dă călugărilor și călugărițelor. Lasă, cuvioase Dionis, că vorbim noi la Brăila. GALACTION, O. I 89. Așa-i Agapia noastră!- tîngui cuvioasa Velasia cu mîna osoasă ca moaștele la gura cu buze subțiri. PETRESCU, Î. II 242. Fost-a scris părintelui Duhu să nu asculte... sfaturile cuviosului stariț. CREANGĂ, A. 76. ◊ (Substantivat) Maica Rahila... era bunica dulce a cuvioaselor din schitul Roșioara. GALACTION, O. I 316. Lasă-mă-n pace, cuvioase, că se învîrtește lumea cu mine. CREANGĂ, A. 139. 2. (Învechit și arhaizant) Decent, cuviincios, politicos, omenos. Stăpîna casei... îndată i s-a arătat, cu înfățișare cuvioasă, poftindu-l înlăuntru. SADOVEANU, D. P. 116. Tu slujeai la masă, Cu față voioasă, Vorbă cuvioasă. TEODORESCU, P. P. 430. – Pronunțat: -vi-os.

CUVIOS1 ~oasă (~oși, ~oase) Care respectă cu strictețe prescripțiile religiei; evlavios; cucernic. [Sil. -vi-os] /a se cuveni + suf. ~os

CUVIOS2 ~oși m. Calificativ pus înaintea numelui călugărilor. [Sil. -vi-os] /a se cuveni + suf. ~os

cuvios a. 1. respectuos, omenos; 2. cu frica lui D-zeu, evlavios, pios; 3. (ca titulatură Ecleziastică): cuviosul părinte. [Contras din *CUVENIOS].

cuviós, -oásă adj. (d. cuvin). Decent: vorbă cuvioasă. Smerit respectuos, pios: preut cuvios. Temperat, moderat: căldurĭ cuvioase (Vechĭ). Titlu dat călugărilor: cuvioase părinte! Vechĭ. Asemenea, care seamănă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cuvios (desp. -vi-os) adj. m., pl. cuvioși; f. cuvioa, pl. cuvioase

cuvios (-vi-os) adj. m., pl. cuvioși; f. cuvioasă, pl. cuvioase

cuvios adj. m. (sil. -vi-os), pl. cuvioși; f. sg. cuvioasă, pl. cuvioase

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUVIOS adj. (BIS.) credincios, cucernic, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit, (franțuzism) devot, (înv. și reg.) smernic, (înv.) blagocestiv, pietos, pravoslavnic, rîvnitor, bine-credincios. (Om ~.)

Intrare: cuvios
  • silabație: cu-vi-os info
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuvios
  • cuviosul
  • cuviosu‑
  • cuvioa
  • cuvioasa
plural
  • cuvioși
  • cuvioșii
  • cuvioase
  • cuvioasele
genitiv-dativ singular
  • cuvios
  • cuviosului
  • cuvioase
  • cuvioasei
plural
  • cuvioși
  • cuvioșilor
  • cuvioase
  • cuvioaselor
vocativ singular
  • cuviosule
  • cuvioase
  • cuvioa
  • cuvioaso
plural
  • cuvioșilor
  • cuvioaselor
cuvinios
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cuvinos
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cuvios, cuvioaadjectiv

  • 1. Cucernic, evlavios, pios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Au gîndul drept și cuvios Și cîntă versuri din psaltire. COȘBUC, P. I 115. DLRLC
    • format_quote Să ceară iertare de la cuviosul bătrîn. CARAGIALE, O. III 90. DLRLC
    • format_quote Cînd țăranii îi ziceau că prea e cuvioasă, ea se roșea. ODOBESCU, S. I 6. DLRLC
    • format_quote figurat Biserica-n ruină Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrînă. EMINESCU, O. I 69. DLRLC
    • 1.1. adesea substantivat Titlu care se dă călugărilor și călugărițelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Lasă, cuvioase Dionis, că vorbim noi la Brăila. GALACTION, O. I 89. DLRLC
      • format_quote Așa-i Agapia noastră! – tîngui cuvioasa Velasia cu mîna osoasă ca moaștele la gura cu buze subțiri. PETRESCU, Î. II 242. DLRLC
      • format_quote Fost-a scris părintelui Duhu să nu asculte... sfaturile cuviosului stariț. CREANGĂ, A. 76. DLRLC
      • format_quote Maica Rahila... era bunica dulce a cuvioaselor din schitul Roșioara. GALACTION, O. I 316. DLRLC
      • format_quote Lasă-mă-n pace, cuvioase, că se învîrtește lumea cu mine. CREANGĂ, A. 139. DLRLC
    • 1.2. (și) substantivat în religia creștină Nume dat sfinților proveniți din călugări care nu au fost martiri. DEX '09
    • format_quote Stăpîna casei... îndată i s-a arătat, cu înfățișare cuvioasă, poftindu-l înlăuntru. SADOVEANU, D. P. 116. DLRLC
    • format_quote Tu slujeai la masă, Cu față voioasă, Vorbă cuvioasă. TEODORESCU, P. P. 430. DLRLC
etimologie:
  • Cuveni + sufix -os. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.