CVADRUPLU, -Ă, cvadrupli, -e, adj., s. m. 1. Adj. Împătrit. 2. S. m. pl. Grup de patru gemeni. – Din fr. quadruple, lat. quadruplus.

cvadruplu [At: DEX² / Pl: ~li, ~le / E: fr quadruple, lat quadruplus] 1-2 Împătrit. 2 smf Grup de patru gemeni.

CVADRUPLU, -Ă, cvadrupli, -e, adj. Împătrit. ♦ (Substantivat, pl.) Grup de patru gemeni. – Din fr. quadruple, lat. quadruplus.

CVADRUPLU, -Ă, cvadrupli, -e, adj. De patru ori mai mare sau mai mult; împătrit.

CVADRUPLU, -Ă adj. Împătrit. // s.m. și f. Gemeni născuți în număr de patru. [Var. cuadruplu, -ă adj. / < lat. quadruplex, cf. fr. quadruple].

CVADRUPLU, -Ă I. adj. 1. împătrit. 2. în număr de patru. II. s. m. cvadruplet. (< lat. quadruplex, fr. quadruple)

cvadruplu s. m. ◊ „În intervalul amintit, 1882 1972, în Bulgaria [...] 92 de cazuri s-au născut quadrupli.” Sc. 15 X 78 p. 5. ◊ „O tânără studentă din orașul Valera, situat în Anzii venezueleni, a dat naștere joi dimineața la patru băieți. Potrivit medicilor această naștere a unor cvadrupli este un caz deosebit datorită faptului că tânăra se află la prima sarcină.” R.l. 10 XI 78 p. 6. ◊ „Quadruplii. Soția unui funcționar din Kyoto a născut la clinica universitară din localitate patru copii – doi băieți și două fete.” R.l. 9 X 81 p. 6; v. și cvadruplet [și quadruplu] (din fr. quadruple, lat. quadruplus; DT; DEX, DN3)

cuadruplu, ~ă a, s vz cvadruplu

patruplu, ~ă^[1] a vz cvadruplu

CUADRUPLU, -Ă adj. v. cvadruplu.

cuadruplu a. de patru ori: atât de mare, împătrit: 12 e cuadruplul lui 3.

*cadrumán, cadrupéd, cadrupléz, cadrúplu, V. cŭadr-.

*cŭadrúplu, -ă adj. (lat. quádruplus, d. quattuor, patru). Împătrit, de patru orĭ maĭ mare. S. m. Pĭesă de aur spaniolă în valoare de vre-o 80 de francĭ. – Maĭ rar cadr-.

cvadruplu (desp. cva-dru-plu) adj. m., pl. cvadrupli; f. cvadruplă, pl. cvadruple

cvadruplu (cva-dru-plu) adj. m., pl. cvadrupli; f. cvadruplă, pl. cvadruple

cvadruplu adj. m. (sil. -dru-plu), pl. cvadrupli; f. sg. cvadruplă, pl. cvadruple

cvadruplu

cvadrupli (cva-dru-pli) s. m., pl.

cvadrupli s. m. pl. (sil. -dru-pli), art. cvadruplii

cuadruplu, -plă.

CVADRUPLU adj. v. împătrit.

cvadruplu adj. v. ÎMPĂTRIT.