CÂRMACI, cârmaci, s. m. 1. Persoană, sportiv care manevrează cârma unei ambarcațiuni, a unei nave. 2. Fig. Cârmuitor, conducător. – Din bg. kărmač.

cârmaci² sm [At: COD. VOR. 85/14 / V: căr~, ~aș, (înv) (3-6) ~ace sf / Pl: ~ / E: bg кармак] 1 Persoană (sportiv) care manevrează cârma unei ambarcații Si: pilot. 2 (Iuz; spc) Plutașul care conduce o coloană de plute, considerat cel mai destoinic Si: (iuz) dălcăuș, plutaș, vătaf. 3 (Fig) Conducător. 4 (Fig) Guvernator. 5 (Fig) Administrator. 6 Berbec mare, oaie sau miel cu clopot, care merge în fruntea turmei. 7 Pisc de sanie.

CÂRMACI, cârmaci, s. m. 1. Persoană, sportiv care manevrează cârma unei ambarcații, a unei nave. 2. Fig. Cârmuitor, conducător. – Din bg. kărmač.

CÂRMACI ~ m. 1) Persoană care stă la cârma unei nave; timonier. 2) fig. v. CÂRMUITOR. /<bulg. kărmaț

cârmacea sf vz cârmaci

cârmaș sm vz cârmaci

CÎRMACIU sm. 1 ⛵ Cel ce stă la cîrma unei corăbii și-i dă direcțiunea voită: corabia cu doi cîrmaci se înneacă (PANN) ¶ 2 Olten. 🐑 Berbec mare care merge în capul turmei [vsl. *krŭmačŭ; comp. blg, kŭrmačŭ].

CÎRMACI, cîrmaci, s. m. 1. Persoană care manevrează cîrma unui vas plutitor; pilot. 2. Fig. (Învechit) Persoană care conduce; cîrmuitor, guvernator. Mai multe daruri trebui un bun cîrmaci să aibă. NEGRUZZI, S. II 192.

cârmaciu m. 1. cel ce ține și știe a ținea cârma unei corăbii; 2. fig. conducător.

cîrmácĭ m., pl. tot așa (d. cîrmă saŭ bg. kŭrmač; vsl. kŭrmĭčĭčĭ). Pilot, timonier, acela care îndreaptă corabia. (La plută, cîrmacĭu stă la partea din ainte). – Fem. cîrmace, pl. tot așa. V. dălcăuc.

cârmaci s. m., pl. cârmaci, art. cârmacii

cârmaci s. m., pl. cârmaci

cârmaci s. m., pl. cârmaci

cîrmaci

cârmaciu, -ci.

CÂRMACI s. (MAR.) pilot. (~ pe o navă.)

CÂRMACI s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.

cîrmaci s. v. CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH. STĂPÎNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD.

CÎRMACI s. (MAR.) pilot. (~ pe o navă.)