10 definiții pentru călăuzire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂLĂUZIRE s. f. (Rar) Acțiunea de a călăuzi; îndrumare. [Pr.: -lă-u-] – V. călăuzi.

CĂLĂUZIRE s. f. (Rar) Acțiunea de a călăuzi; îndrumare. [Pr.: -lă-u-] – V. călăuzi.

călăuzire sf [At: CONV. LIT. XX, 665 / V: (înv) ~zlire / P: ~lă-u~ / Pl: ~ri / E: călăuzi1] 1 Conducere a cuiva pe un drum (1). 2 Îndrumare. 3 Orientare.

CĂLĂUZIRE s. f. Acțiunea de a călăuzi; îndrumare.

CĂLĂUZIRE s. f. (Rar) Acțiunea de a călăuzi; îndrumare.

călăuzlire sf vz călăuzire

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

călăuzire (desp. -lă-u-) s. f., g.-d. art. călăuzirii

călăuzire (-lă-u-) s. f., g.-d. art. călăuzirii

călăuzire s. f. (sil. -lă-u-), g.-d. art. călăuzirii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂLĂUZIRE s. 1. v. îndrumare. 2. inițiere, introducere. (~ cuiva într-o profesiune.)

CĂLĂUZIRE s. 1. conducere, dirijare, ghidare, îndreptare, îndrumare, orientare. (~ cuiva pe drumul cel bun.) 2. inițiere, introducere. (~ cuiva într-o profesiune.)

Intrare: călăuzire
călăuzire substantiv feminin
  • silabație: că-lă-u- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călăuzire
  • călăuzirea
plural
  • călăuziri
  • călăuzirile
genitiv-dativ singular
  • călăuziri
  • călăuzirii
plural
  • călăuziri
  • călăuzirilor
vocativ singular
plural
călăuzlire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

călăuzire, călăuzirisubstantiv feminin

  • 1. rar Acțiunea de a călăuzi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îndrumare
etimologie:
  • vezi călăuzi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.