12 definiții pentru cănățuie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂNĂȚUIE, cănățui, s. f. (Rar) Căniță. – Căniță + suf. -uie.

CĂNĂȚUIE, cănățui, s. f. (Rar) Căniță. – Căniță + suf. -uie.

cănățuie sf [At: COSTINESCU / V: ~ătu~ / Pl: ~ui / E: cănată + -uie sau căniță + -uie] 1 Cănuță (folosită de obicei la măsurat lichide). 2 (Pop) A i se răsturna cuiva ~ia A muri.

CĂNĂȚUIE, cănățui, s. f. (Rar) Diminutiv al lui cană; cănită. Sapă o gaură ca o cănățuie de apă. ISPIRESCU, la TDRG.

CĂNĂȚUIE, cănățui, s. f. (Rar) Căniță. – Din căniță + suf. -uie.

cănățue f. cană mica pentru lichide: o cănățue de apă ISP. [Diminutiv din dial. Tr.: canată, cană mare].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cănățuie (rar) s. f., art. cănățuia, g.-d. art. cănățuii; pl. cănățui

cănățuie (rar) s. f., art. cănățuia, g.-d. art. cănățuii; pl. cănățui

cănățuie s. f., art. cănățuia, g.-d. art. cănățuii; pl. cănățui

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂNĂȚUIE s. v. căniță, cănuță.

cănățuie s. v. CĂNIȚĂ. CĂNUȚĂ.

Intrare: cănățuie
cănățuie substantiv feminin
substantiv feminin (F130)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cănățuie
  • cănățuia
plural
  • cănățui
  • cănățuile
genitiv-dativ singular
  • cănățui
  • cănățuii
plural
  • cănățui
  • cănățuilor
vocativ singular
plural
cănătuie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cănățuie, cănățuisubstantiv feminin

  • 1. rar Diminutiv al lui cană. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Sapă o gaură ca o cănățuie de apă. ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • Căniță + sufix -uie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.