dărăci [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) darâci / Pzi: ~cesc / E: darac] 1-2 vt (C.i. lână, in, cânepă) A scărmăna sau a curăța de impurități, prin pieptănare cu ajutorul daracului Si: a carda, (înv; rar) a dărăca. 3 vt (Îrg; fig) A certa. 4 vt (Îrg; fig; pex) A bate. 5 vrr (Mun; d. copii) A se hârjoni.

DĂRĂCI, dărăcesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la lînă, cînepă, in etc.) A scărmăna, a destrăma și uneori a pieptăna cu daracul, a da la darac, a trece prin darac. Crezi că munca prăfuroasă din fabricile de dărăcit lîna e mai ușoară? CAMIL PETRESCU, T. i 276. Vro două-trei bătrîne... să scarmene sau să dărăcească niște lînă. SEVASTOS, N. 2. Găsi patru femei, dintre care două torceau, una dărăcea și cealaltă împletea la un ciorap. FILIMON, C. 52. ◊ Fig. [Vîntul] își dărăcea o dată coama sălbatică în peria pădurii. DUMITRIU, N. 187.

A DĂRĂCI ~esc tranz. (fibre de lână, in, cânepă) A prelucra cu daracul; a da la darac. /Din dărac

dărăcì v. a curăța și a alege lână.

darâci v vz dărăci

dărăcésc v. tr. (d. darac). Peptăn cu daracu (Lîna dărăcită e maĭ fină de cît cea peptănată). V. chelfănesc.

dărăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dărăcesc, 3 sg. dărăcește, imperf. 1 dărăceam; conj. prez. 1 sg. să dărăcesc, 3 să dărăcească

dărăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dărăcesc, imperf. 3 sg. dărăcea; conj. prez. 3 să dărăcească

dărăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dărăcesc, imperf. 3 sg. dărăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. dărăcească

DĂRĂCI vb. (TEXT.) 1. a pieptăna, a scărmăna, (Olt., Ban. și Transilv.) a drâgla, (Transilv.) a hecela. (~ lâna la darac.) 2. a carda. (A ~ industrial un material fibros.)

DĂRĂCI vb. (TEXT.) 1. a pieptăna, a scărmăna, (Olt., Ban. și Transilv.) a drîgla, (Transilv.) a hecela. (~ lîna la darac.) 2. a carda. (A ~ industrial un material fibros.)