daltonism sn [At: BIANU, S. D. cf ȘĂINEANU, D. V. / Pl: ~e / E: fr daltonisme] Tulburare a vederii care constă în imposibilitatea de a diferenția unele culori, în special, roșu de verde.

* DALTONISM sbst. 🩺 Defect al vederii care constă în aceea că nu se pot percepe anumite colori (în spec. roșul și verdele) și în faptul că se confundă între ele unele din colorile ce se percep [fr.].

DALTONISM s. n. Defect al vederii, caracterizat prin incapacitatea de a distinge una de alta anumite culori, îndeosebi roșul de verde.

DALTONISM s.n. Defect al vederii constînd în incapacitatea de a deosebi anumite culori una de alta, în special roșul de verde; cecitate cromatică. [< fr. daltonisme, cf. Dalton – fizician englez].

DALTONISM s. n. deficiență congenitală constând în incapacitatea de a distinge culorile roșu și verde. (< fr. daltonisme)

DALTONISM n. Stare patologică constând în incapacitatea de a deosebi unele culori de altele (mai ales roșul de verde); cecitate cromatică. /<fr. daltonisme

daltonism n. V. Dalton.

*daltonízm n. (d. Dalton, un fizic englez). O boală care te face să confunzĭ colorile văzînd toate în cenușiŭ.

daltonism s. n.

daltonism s. n.

daltonism s. n.

DALTONÍSM (< fr. {i}; {s} n. pr. Dalton) s. n. Anomalie vizuală ereditară, mai frecventă la bărbați, manifestată prin incapacitatea de percepție diferențiată a culorilor; de obicei nu se poate deosebi culoarea roșie de cea verde. V. acromatopsie.