15 definiții pentru danie
din care- explicative (7)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DANIE, danii, s. f. (Înv.) Faptul de a dărui (avere, bani etc.); (concr.) dar2, donație. ◊ Hrisov (sau act) de danie = act prin care se întărea în scris o donație. ◊ Expr. A face danie (cuiva) = a dărui averea (cuiva). – Din sl. danije.
danie sf [At: (a. 1660), BUL. COM. IST. IV, 20 / Pl: ~ii, (înv) dănii / E: vsl дание] (Înv) 1 Dăruire a unui bun material. 2 (Ccr) Dar. 3 (Ccr) Donație făcută (prin testament) unei biserici, instituții, persoane etc. 4 (Pex) Ofrandă. 5 (Îlv) A (se) face (sau a da) (o) ~ A dărui. 6 (Îal) A dona. 7 (Îal) A lăsa cuiva ceva. 8 (Îlv) A (se) face ~ A (se) oferi. 9 Impozit în natură sau bani. 10 Dare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DANIE, danii, s. f. (Înv.) Faptul de a dărui (avere, bani etc.); (concr.) dar2, donație. ◊ Hrisov (sau act) de danie = act prin care se întărește în scris o donație. ◊ Expr. A face danie (cuiva) = a dărui averea (cuiva). – Din sl. danije.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
DANIE, danii, s. f. (Învechit și arhaizant) 1. Dar, donație. Ștefan cel Mare, recunoscător pentru sprijinul primit, răsplătește biserica prin numeroase danii de sate. IST. R.P.R. 128. Și-nnoi tot schitul și trimise Danii – scumpe chipuri și potire, Cruci bătute-n aur și safire. TOMA, C. V. 85. A lăsat cu limbă de moarte... ca danie, un ținut. CARAGIALE, O. III 87. ◊ Expr. (Învechit) A se face danie (cuiva) = a) a se dărui pe sine, a nu-și mai aparține sieși. Pentru tine, danie dracului m-aș face. CONTEMPORANUL, V/II 494; b) a-și dărui averea cuiva. Părinții ți-au făgăduit-o [pe fată], dacă moșu-tău s-a face danie ție. NEGRUZZI, S. III 49. Am pus la cale să însor pe nepotul meu... mă fac danie lui cu tocmală c-a veni cu femeia lui să șadă cu mine. id. ib. 60. (Glumeț) A face (pe cineva) danie (cuiva) = a da pe cineva pe mîna cuiva. Cercatu-mi-am colții în piciorul unui boieri. Și vai, pe loc m-au făcut danie hoheriului. CONTEMPORANUL, V/II 267. 2. Faptul de a dărui (avere, bani etc.); dăruire. Se împlinise cam un veac de cînd cel dintîi cu acest nume, la care se adăogase porecla de Măgureanu, după o moșioară de danie domnească... se aciuase în Valahia. M. I. CARAGIALE, C. 49. ◊ Act (sau hrisov) de danie = act prin care se întărește în scris o donație. În Moldova nu există acte domnești de danie sau de judecată scrise în romînește, pînă în al doilea deceniu al veacului al XVII-lea. IBRĂILEANU, SP. CR. 34.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DANIE ~i f. 1) înv. Obiect dăruit unei biserici sau mănăstiri. 2) rar Obiect oferit cuiva sau primit de la cineva fără plată în semn de prietenie, de dragoste, de respect etc.; cadou; dar; atenție. [Art. dania; Sil. -ni-e] /<sl. danije
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
danie f. donațiune pioasă, legat de binefacere. [Slav. DANIĬE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dánie f. (vsl. daniĭe, d. dati, a da. V. dajdie). Donațiune, maĭ ales pioasă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
danie (desp. -ni-e) s. f., art. dania (desp. -ni-a), g.-d. art. daniei; pl. danii, art. daniile (desp. -ni-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
danie (-ni-e) s. f., art. dania (-ni-a), g.-d. art. daniei; pl. danii, art. daniile (-ni-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
danie s. f. (sil. -ni-e), g.-d. art. daniei; pl. danii, art. daniile (sil. -ni-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
danie, pl. danii
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DANIE s. v. dar, donație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
danie s. v. DAR. DONAȚIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
danie (danii), s. f. – 1. Donație. – 2. Pomană, ofrandă. Sl. danije „donație”, de la dati „a da” (Cihac, II, 90). – Der. dănos, adj. (generos, darnic), cf. sl. danŭ „donat” (Candrea); dănui, vb. (înv., a face donație).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a se face danie expr. (intl.) 1. a se sustrage urmăririi penale. 2. a nu mai comite infracțiuni.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: da-ni-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
danie, daniisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a dărui (avere, bani etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dăruire
- Se împlinise cam un veac de cînd cel dintîi cu acest nume, la care se adăogase porecla de Măgureanu, după o moșioară de danie domnească... se aciuase în Valahia. M. I. CARAGIALE, C. 49. DLRLC
-
- Ștefan cel Mare, recunoscător pentru sprijinul primit, răsplătește biserica prin numeroase danii de sate. IST. R.P.R. 128. DLRLC
- Și-nnoi tot schitul și trimise Danii – scumpe chipuri și potire, Cruci bătute-n aur și safire. TOMA, C. V. 85. DLRLC
- A lăsat cu limbă de moarte... ca danie, un ținut. CARAGIALE, O. III 87. DLRLC
-
- 1.2. Hrisov (sau act) de danie = act prin care se întărea în scris o donație. DEX '09 DLRLC
- În Moldova nu există acte domnești de danie sau de judecată scrise în romînește, pînă în al doilea deceniu al veacului al XVII-lea. IBRĂILEANU, SP. CR. 34. DLRLC
-
- A se face danie (cuiva) = a se dărui pe sine, a nu-și mai aparține sieși. DLRLC
- Pentru tine, danie dracului m-aș face. CONTEMPORANUL, V/II 494. DLRLC
-
- A (se) face danie (cuiva) = a dărui averea (cuiva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Părinții ți-au făgăduit-o [pe fată], dacă moșu-tău s-a face danie ție. NEGRUZZI, S. III 49. DLRLC
- Am pus la cale să însor pe nepotul meu... mă fac danie lui cu tocmală c-a veni cu femeia lui să șadă cu mine. NEGRUZZI, S. III 60. DLRLC
-
- A face (pe cineva) danie (cuiva) = a da pe cineva pe mâna cuiva. DLRLC
- Cercatu-mi-am colții în piciorul unui boieri. Și vai, pe loc m-au făcut danie hoheriului. CONTEMPORANUL, V/II 267. DLRLC
-
-
etimologie:
- danije DEX '98 DEX '09