15 definiții pentru danie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DANIE, danii, s. f. (Înv.) Faptul de a dărui (avere, bani etc.); (concr.) dar2, donație. ◊ Hrisov (sau act) de danie = act prin care se întărea în scris o donație. ◊ Expr. A face danie (cuiva) = a dărui averea (cuiva). – Din sl. danije.

danie sf [At: (a. 1660), BUL. COM. IST. IV, 20 / Pl: ~ii, (înv) dănii / E: vsl дание] (Înv) 1 Dăruire a unui bun material. 2 (Ccr) Dar. 3 (Ccr) Donație făcută (prin testament) unei biserici, instituții, persoane etc. 4 (Pex) Ofrandă. 5 (Îlv) A (se) face (sau a da) (o) ~ A dărui. 6 (Îal) A dona. 7 (Îal) A lăsa cuiva ceva. 8 (Îlv) A (se) face ~ A (se) oferi. 9 Impozit în natură sau bani. 10 Dare.

DANIE, danii, s. f. (Înv.) Faptul de a dărui (avere, bani etc.); (concr.) dar2, donație. ◊ Hrisov (sau act) de danie = act prin care se întărește în scris o donație. ◊ Expr. A face danie (cuiva) = a dărui averea (cuiva). – Din sl. danije.

DANIE, danii, s. f. (Învechit și arhaizant) 1. Dar, donație. Ștefan cel Mare, recunoscător pentru sprijinul primit, răsplătește biserica prin numeroase danii de sate. IST. R.P.R. 128. Și-nnoi tot schitul și trimise Danii – scumpe chipuri și potire, Cruci bătute-n aur și safire. TOMA, C. V. 85. A lăsat cu limbă de moarte... ca danie, un ținut. CARAGIALE, O. III 87. ◊ Expr. (Învechit) A se face danie (cuiva) = a) a se dărui pe sine, a nu-și mai aparține sieși. Pentru tine, danie dracului m-aș face. CONTEMPORANUL, V/II 494; b) a-și dărui averea cuiva. Părinții ți-au făgăduit-o [pe fată], dacă moșu-tău s-a face danie ție. NEGRUZZI, S. III 49. Am pus la cale să însor pe nepotul meu... mă fac danie lui cu tocmală c-a veni cu femeia lui să șadă cu mine. id. ib. 60. (Glumeț) A face (pe cineva) danie (cuiva) = a da pe cineva pe mîna cuiva. Cercatu-mi-am colții în piciorul unui boieri. Și vai, pe loc m-au făcut danie hoheriului. CONTEMPORANUL, V/II 267. 2. Faptul de a dărui (avere, bani etc.); dăruire. Se împlinise cam un veac de cînd cel dintîi cu acest nume, la care se adăogase porecla de Măgureanu, după o moșioară de danie domnească... se aciuase în Valahia. M. I. CARAGIALE, C. 49. ◊ Act (sau hrisov) de danie = act prin care se întărește în scris o donație. În Moldova nu există acte domnești de danie sau de judecată scrise în romînește, pînă în al doilea deceniu al veacului al XVII-lea. IBRĂILEANU, SP. CR. 34.

DANIE ~i f. 1) înv. Obiect dăruit unei biserici sau mănăstiri. 2) rar Obiect oferit cuiva sau primit de la cineva fără plată în semn de prietenie, de dragoste, de respect etc.; cadou; dar; atenție. [Art. dania; Sil. -ni-e] /<sl. danije

danie f. donațiune pioasă, legat de binefacere. [Slav. DANIĬE].

dánie f. (vsl. daniĭe, d. dati, a da. V. dajdie). Donațiune, maĭ ales pioasă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

danie (desp. -ni-e) s. f., art. dania (desp. -ni-a), g.-d. art. daniei; pl. danii, art. daniile (desp. -ni-i-)

danie (-ni-e) s. f., art. dania (-ni-a), g.-d. art. daniei; pl. danii, art. daniile (-ni-i-)

danie s. f. (sil. -ni-e), g.-d. art. daniei; pl. danii, art. daniile (sil. -ni-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

danie (danii), s. f.1. Donație. – 2. Pomană, ofrandă. Sl. danije „donație”, de la dati „a da” (Cihac, II, 90). – Der. dănos, adj. (generos, darnic), cf. sl. danŭ „donat” (Candrea); dănui, vb. (înv., a face donație).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se face danie expr. (intl.) 1. a se sustrage urmăririi penale. 2. a nu mai comite infracțiuni.

Intrare: danie
  • silabație: da-ni-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • danie
  • dania
plural
  • danii
  • daniile
genitiv-dativ singular
  • danii
  • daniei
plural
  • danii
  • daniilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

danie, daniisubstantiv feminin

  • 1. învechit Faptul de a dărui (avere, bani etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dăruire
    • format_quote Se împlinise cam un veac de cînd cel dintîi cu acest nume, la care se adăogase porecla de Măgureanu, după o moșioară de danie domnească... se aciuase în Valahia. M. I. CARAGIALE, C. 49. DLRLC
    • 1.1. concretizat Dar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ștefan cel Mare, recunoscător pentru sprijinul primit, răsplătește biserica prin numeroase danii de sate. IST. R.P.R. 128. DLRLC
      • format_quote Și-nnoi tot schitul și trimise Danii – scumpe chipuri și potire, Cruci bătute-n aur și safire. TOMA, C. V. 85. DLRLC
      • format_quote A lăsat cu limbă de moarte... ca danie, un ținut. CARAGIALE, O. III 87. DLRLC
    • 1.2. Hrisov (sau act) de danie = act prin care se întărea în scris o donație. DEX '09 DLRLC
      • format_quote În Moldova nu există acte domnești de danie sau de judecată scrise în romînește, pînă în al doilea deceniu al veacului al XVII-lea. IBRĂILEANU, SP. CR. 34. DLRLC
    • chat_bubble A se face danie (cuiva) = a se dărui pe sine, a nu-și mai aparține sieși. DLRLC
      • format_quote Pentru tine, danie dracului m-aș face. CONTEMPORANUL, V/II 494. DLRLC
    • chat_bubble A (se) face danie (cuiva) = a dărui averea (cuiva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Părinții ți-au făgăduit-o [pe fată], dacă moșu-tău s-a face danie ție. NEGRUZZI, S. III 49. DLRLC
      • format_quote Am pus la cale să însor pe nepotul meu... mă fac danie lui cu tocmală c-a veni cu femeia lui să șadă cu mine. NEGRUZZI, S. III 60. DLRLC
    • chat_bubble glumeț A face (pe cineva) danie (cuiva) = a da pe cineva pe mâna cuiva. DLRLC
      • format_quote Cercatu-mi-am colții în piciorul unui boieri. Și vai, pe loc m-au făcut danie hoheriului. CONTEMPORANUL, V/II 267. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.