19 definiții pentru deștepta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȘTEPTÁ, deștépt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) trezi din somn. ♦ A (se) trezi din letargie, dintr-o stare de amorțeală, de visare etc.; p. ext. a reveni sau a face să revină la viață. 2. Refl. (Despre sentimente, dorințe, idei etc.) A se ivi, a apărea; a se stârni, a se dezlănțui. 3. Refl. A deveni conștient, a ajunge să înțeleagă, să-și dea seama de realități. ♦ A deveni (mai) inteligent. – Lat. dispectare.

deșteptá [At: CORESI, EV. 88 / V: (înv) dăș~, diș~ / Pzi: ~épt / E: deștept] 1-2 vtr A (se) trezi din somn Si: a (se) scula. 3-4 vtr A (se) trezi din starea de leșin Si: (reg) a (se) întrema. 5-6 vtr (Fig) A (se) trezi din starea de amorțeală, de visare etc. 7-8 vtr (Îvp) (A face să revină sau) a reveni la viață Si: a învia. 9-10 vtr (Fig) (A scoate sau) a ieși dintr-o stare de inerție. 11 vr (Pex; fig) A deveni conștient de ceva. 12 vt (Fig) A trezi interesul față de cineva sau de ceva. 13 vr (Fig) A se manifesta ceea ce este virtual într-o ființă. 14 vr (Fig) A scoate la iveală. 15 vr (Fig) A deveni mai inteligent. 16 vr (Pex) A se cultiva. 17 vr (Fig; d. natură) A învia. 18 vr (Înv) A se dezlănțui. corectată

DEȘTEPTÁ, deștépt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) trezi din somn. ♦ A (se) trezi din letargie, dintr-o stare de amorțeală, de visare etc.; p. ext. a reveni sau a face să revină la viață. 2. Refl. (Despre sentimente, dorințe, idei etc.) A se ivi, a apărea; a se stârni, a se dezlănțui. 3. Refl. A deveni conștient, a ajunge să înțeleagă, să-și dea seama de realități. ♦ A deveni (mai) inteligent. – Probabil lat. de-excitare.

DEȘTEPTÁ, deștépt, vb. I. Refl. 1. (Uneori determinat prin «din somn») A se trezi, a se scula din somn. Flăcăul tresări... din somn și se deșteptă. PREDA, Î. 176. Stoicea dormi un pui de somn... și cînd razele îl înțepară în pleoape se deșteptă. GALACTION, O. I 46. Se ridică de mijloc și privi de jur împrejur zîmbind, ca un om care se deșteaptă plin de mulțumire după un somn bun cu vise plăcute. CARAGIALE, P. 133. ◊ Fig. Un duruit de ciocănitoare, un țîrîit de pasere măruntă, un muget moale de căprior se deșteptau din somnul pădurii. SADOVEANU, O. VII 37. Deșteaptă-te, tu vînt de sud, Ridică-te, tu criveț! COȘBUC, P. II 219. ◊ Tranz. Se culcă atent, cu mișcări prevăzătoare, să nu-l deștepte pe Levi. SAHIA, N. 108. Fabricile continuau... să deștepte mahalalele vecine. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 11. În toată dimineața, copilița noastră vine de ne deșteaptă. NEGRUZZI, S. I 75. ◊ (Neobișnuit, subiectul e ochiul) La pămînt dormea ținîndu-și căpătîi mîna cea dreaptă; Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă. EMINESCU, O. I 142. 2. Fig. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «din») A se trezi din letargie, dintr-o stare de amețeală, de amorțeală, din visare etc.; p. ext. a reveni la viață, a începe o viață nouă. Cezar, ca deșteptat din distracție, se întoarce repede. CAMIL PETRESCU, T. III 448. Călătorul tresări, deșteptat din gîndurile lui depărtate. C. PETRESCU, A. 287. Iată, lumea se deșteaptă din adînca-i letargie! ALECSANDRI, P. A. 81. Simțind picioarele-mi slăbind, am închis ochii... Nu știu cît ținu astă fantasmagorie, căci, cînd m-am deșteptat, eram singură. NEGRUZZI, S. I 54. ◊ Fig. Cum se deșteaptă firea-nveselită, Și rîde soarele a sărbătoare! CERNA, P. 160. ◊ Tranz. O schimbare în lumea din afară m-a deșteptat din semihalucinația turburătoare. IBRĂILEANU, A. 126. 3. A apărea, a lua ființă, a se întrupa, a se produce. Gore simțise cum se deșteaptă în el prăvăliașul de odinioară. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 156. În mine s-a deșteptat duh de neliniște. SADOVEANU, P. M. 140. Alte plăceri mi se deșteptau în suflet. CREANGĂ, A. 36. ◊ Tranz. (Cu privire la un sentiment, o dorință, o idee, o bănuială etc.) Sînt ființe care... deșteaptă în noi o vie curiozitate. M. I. CARAGIALE, C. 33. Tu... ai deșteptat în mine poetice simțiri. ALECSANDRI, P. A. 63. Ar fi fost de ajuns ca să deștepte un simțămînt de mirare sau un fior de amor. NEGRUZZI, S. I 44. ♦ Tranz. (Neobișnuit, cu privire la glas) A face să se audă, să răsune. Într-o grămadă de copii, ca în pădurea fermecată cînd rupi o frunză și se trezesc copacii și încep să murmure, e de ajuns ca unul să deștepte întîiul glas. ANGHEL, PR. 78. 4. A deveni conștient, a ajunge să înțeleagă ceva, să-și dea seama de ceva. Dar cărările lumii se ridică spre creștete, Se desfac din paragini deșteptate popoare. DEȘLIU, G. 54. Copiii săraci s-au deșteptat. Acum în zadar le veți spune povești Cu îngeri, cu sfinți. ISAC, O. 137. De multe ori stăpînitorii au stricat și acele mici școale, dinadins, ca să nu să deștepte norodul. GOLESCU, Î. 34. ◊ Tranz. Cîte mulțimi de școale, prin care să străduiesc a-și deștepta norodul, a-l aduce la adevărată cunoștință! GOLESCU, Î. 59.

A DEȘTEPTÁ deștépt tranz. A face să se deștepte. /<lat. deexcitare

A SE DEȘTEPTÁ mă deștept intranz. 1) (despre persoane) A trece de la starea de somn la cea de veghe; a se trezi; a se scula. 2) A reveni (dintr-o stare de letargie, de reverie etc.) la starea de sesizare conștientă a vieții; a se trezi. 3) (despre natură) A începe un nou ciclu de vegetație; a reveni la viață. 4) fig. (despre sentimente, dorințe, idei etc.) A începe să capete contururi precise; a se înfiripa; a înmuguri; a încolți. 5) (despre persoane) A deveni conștient; a ajunge să înțeleagă realitatea. 6) A deveni (mai) deștept; a căpăta mai multă inteligență. /<lat. deexcitare

deșteptà v. 1. a scula din somn, a trezi; 2. a deschide mintea: 3. fig. a face să nască. [Lat. *DISTECTARE = DISPECTARE (cf. aștepta)].

diștepta[1] v vz deștepta modificată

  1. În original, incorect tipărit: diștetba. — LauraGellner

2) deștépt, a -á v. tr. (d. lat. de-spectare, cu înțelesu de „a aștepta până la urmă”, după ex-spectare, a aștepta). Vest. Trezesc, scol din somn orĭ din beție. Fig. Toată țara. Deschid ochiĭ cuĭva, arăt: a deștepta poporu, lumea s’a deșteptat. Stimulez: munca deșteaptă apetitu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deștepta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deștept, 2 sg. deștepți, 3 deșteaptă; conj. prez. 1 sg. să deștept, 3 să deștepte; imper. 2 sg. afirm. deșteaptă

deștepta (a ~) vb., ind. prez. 3 deșteaptă; conj. prez. 3 deștepte

deșteptá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. deșteáptă; conj. prez. 3 sg. și pl. deștépte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEȘTEPTÁ vb. v. însufleți, învia, scula.

DEȘTEPTÁ vb. 1. v. trezi. 2. v. suscita.

DEȘTEPTA vb. 1. a (se) scula, a (se) trezi, (pop.) a (se) pomeni, (înv. și reg.) a (se) scormoni, a (se) stîrni, (prin Mold.) a (se) suminica, (înv.) a (se) scorni. (S-a ~ devreme.) 2. a produce, a provoca, a solicita, a stîrni, a suscita, a trezi. (Cartea a ~ un mare interes.)

deștepta vb. v. ÎNSUFLEȚI. ÎNVIA. SCULA.

A (se) deștepta ≠ a (se) culca, a adormi

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

deșteptá (deșteptát, deșteptát), vb.1. A trezi. – 2. A însufleți, a înviora, a stimula. – Mr. dișteptu; dișteptare, megl. diștet, diștitari. Lat. dĭspectāre „a deschide ochii”. Rezultatul rom., în mod normal *dișpept, a suferit o asimilație, aceeași ca în așpeptaștept. Semantismul este normal, dacă se pleacă de la sensul „a deschide ochii”, care apare în lat. și care este firesc, astfel încît dĭspectāre nu este altceva decît un frecventativ de la dĭspĭcĕre „a deschide ochii și a începe să vadă”. Această der. a fost deja indicată de Candrea, Rom., XXXI, 307, dar nu a fost acceptată și pînă la urmă a fost abandonată chiar de autor, din motive pe care nu le înțelegem. A influențat poate în lipsa ei de succes conștiința diferenței semantice prea mari între rezultatul rom. și reprezentanții romanici ai lui dĭspectāre (it. dispettare, cat. despitar, sp. despechar), toți cu sensul de „a provoca supărare”. Acest criteriu, totuși, nu pare suficient, întrucît der. romanici sînt mai puțin clari decît rom., și este mai probabil să provină direct din despĭcĕre, prin intermediul part. despectus (Parti 374; Corominas, II, 153). Este adevărat că s-a semnalat în rom. un corespondent despeta, vb. (a supăra, a necăji), care ar reprezenta același etimon (Lacea, Dacor., IV, 777; REW 2579); dar, pe de o parte, acest cuvînt lipsește în toate dicționarele rom., ne este necunoscut și pînă la un anume punct este îndoielnic, iar pe de altă parte, paralelismul cu aștepta demonstrează că rezultatul rom. al lui dĭspectāre nu putea fi despeta. Celelalte ipoteze sînt insuficiente: din lat. *deexpergĕre (Cihac, I, 77; Lambrior, Rom., VII, 92) sau lat. *dĭsperrĕctāre (Tiktin), la fel de dificil fonetic; din lat. *deexcĭtāre (Pușcariu 528; REW 2515; Candrea-Dens., 494; Iordan, Dift., 49; Pascu, I, 76; Densusianu, GS, II, 8; Candrea; Scriban), al cărui fonetism nu se înțelege la rîndul lui. Der. deștept, adj. (ager; inteligent, isteț, pătrunzător), a cărei formație este puțin clară, dar care derivă probabil direct de la dispectus, part. de la dispĭcere (după autorii menționați, din lat. *deexcĭtus); deșteptăciune, s. f. (inteligență, pătrundere); deșteptător, adj. (care deșteaptă).

Intrare: deștepta
verb (VT49)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deștepta
  • deșteptare
  • deșteptat
  • deșteptatu‑
  • deșteptând
  • deșteptându‑
singular plural
  • deșteaptă
  • deșteptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deștept
(să)
  • deștept
  • deșteptam
  • deșteptai
  • deșteptasem
a II-a (tu)
  • deștepți
(să)
  • deștepți
  • deșteptai
  • deșteptași
  • deșteptaseși
a III-a (el, ea)
  • deșteaptă
(să)
  • deștepte
  • deștepta
  • deșteptă
  • deșteptase
plural I (noi)
  • deșteptăm
(să)
  • deșteptăm
  • deșteptam
  • deșteptarăm
  • deșteptaserăm
  • deșteptasem
a II-a (voi)
  • deșteptați
(să)
  • deșteptați
  • deșteptați
  • deșteptarăți
  • deșteptaserăți
  • deșteptaseți
a III-a (ei, ele)
  • deșteaptă
(să)
  • deștepte
  • deșteptau
  • deștepta
  • deșteptaseră
diștepta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deștepta, deșteptverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) trezi din somn. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: trezi antonime: adormi
    • format_quote Flăcăul tresări... din somn și se deșteptă. PREDA, Î. 176. DLRLC
    • format_quote Stoicea dormi un pui de somn... și cînd razele îl înțepară în pleoape se deșteptă. GALACTION, O. I 46. DLRLC
    • format_quote Se ridică de mijloc și privi de jur împrejur zîmbind, ca un om care se deșteaptă plin de mulțumire după un somn bun cu vise plăcute. CARAGIALE, P. 133. DLRLC
    • format_quote figurat Un duruit de ciocănitoare, un țîrîit de pasere măruntă, un muget moale de căprior se deșteptau din somnul pădurii. SADOVEANU, O. VII 37. DLRLC
    • format_quote figurat Deșteaptă-te, tu vînt de sud, Ridică-te, tu criveț! COȘBUC, P. II 219. DLRLC
    • format_quote Se culcă atent, cu mișcări prevăzătoare, să nu-l deștepte pe Levi. SAHIA, N. 108. DLRLC
    • format_quote Fabricile continuau... să deștepte mahalalele vecine. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 11. DLRLC
    • format_quote În toată dimineața, copilița noastră vine de ne deșteaptă. NEGRUZZI, S. I 75. DLRLC
    • format_quote neobișnuit La pămînt dormea ținîndu-și căpătîi mîna cea dreaptă; Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă. EMINESCU, O. I 142. DLRLC
    • 1.1. A (se) trezi din letargie, dintr-o stare de amorțeală, de visare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cezar, ca deșteptat din distracție, se întoarce repede. CAMIL PETRESCU, T. III 448. DLRLC
      • format_quote Călătorul tresări, deșteptat din gîndurile lui depărtate. C. PETRESCU, A. 287. DLRLC
      • format_quote Iată, lumea se deșteaptă din adînca-i letargie! ALECSANDRI, P. A. 81. DLRLC
      • format_quote Simțind picioarele-mi slăbind, am închis ochii... Nu știu cît ținu astă fantasmagorie, căci, cînd m-am deșteptat, eram singură. NEGRUZZI, S. I 54. DLRLC
      • format_quote figurat Cum se deșteaptă firea-nveselită, Și rîde soarele a sărbătoare! CERNA, P. 160. DLRLC
      • format_quote O schimbare în lumea din afară m-a deșteptat din semihalucinația turburătoare. IBRĂILEANU, A. 126. DLRLC
      • 1.1.1. prin extensiune A reveni sau a face să revină la viață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre sentimente, dorințe, idei etc.) A se ivi; a se stârni, a se dezlănțui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Gore simțise cum se deșteaptă în el prăvăliașul de odinioară. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 156. DLRLC
    • format_quote În mine s-a deșteptat duh de neliniște. SADOVEANU, P. M. 140. DLRLC
    • format_quote Alte plăceri mi se deșteptau în suflet. CREANGĂ, A. 36. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Sînt ființe care... deșteaptă în noi o vie curiozitate. M. I. CARAGIALE, C. 33. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Tu... ai deșteptat în mine poetice simțiri. ALECSANDRI, P. A. 63. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Ar fi fost de ajuns ca să deștepte un simțămînt de mirare sau un fior de amor. NEGRUZZI, S. I 44. DLRLC
    • 2.1. tranzitiv neobișnuit (Cu privire la glas) A face să se audă, să răsune. DLRLC
      • format_quote Într-o grămadă de copii, ca în pădurea fermecată cînd rupi o frunză și se trezesc copacii și încep să murmure, e de ajuns ca unul să deștepte întîiul glas. ANGHEL, PR. 78. DLRLC
  • 3. reflexiv A deveni conștient, a ajunge să înțeleagă, să-și dea seama de realități. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dar cărările lumii se ridică spre creștete, Se desfac din paragini deșteptate popoare. DEȘLIU, G. 54. DLRLC
    • format_quote Copiii săraci s-au deșteptat. Acum în zadar le veți spune povești Cu îngeri, cu sfinți. ISAC, O. 137. DLRLC
    • format_quote De multe ori stăpînitorii au stricat și acele mici școale, dinadins, ca să nu să deștepte norodul. GOLESCU, Î. 34. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Cîte mulțimi de școale, prin care să străduiesc a-și deștepta norodul, a-l aduce la adevărată cunoștință! GOLESCU, Î. 59. DLRLC
    • 3.1. A deveni (mai) inteligent. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.