debandadă sf [At: BRĂESCU, M. P. 98 / Pl: ~de / E: fr débandade] Dezordine.

DEBANDADĂ s. f. Neorînduială, dezordine, dezorientare, zăpăceală. Cred că este vorba despre acte de debandadă de deosebită gravitate, comise în împrejurări... cu totul obscure. GALAN, Z. R. 155. Fac direct răspunzători pe comandanții de companii, atrăgînd pentru ultima oară atenția... că nu se mai tolerează nici o debandadă. BRĂESCU, V. A. 17. ◊ Loc. adv. În debandadă = în mod dezordonat, în neorînduială. Trupele inamice s-au retras în debandadă.

DEBANDADĂ s.f. Neorînduială; dezordine. [< fr. débandade].

DEBANDADĂ s. f. dezorganizare. (< fr. débandade)

DEBANDADĂ f. 1) Lipsă de ordine; harababură; dezordine. 2) Lipsă de organizare, de disciplină. /<fr. débandade

*debandádă f., pl. e (fr. débandade, d. bande, bandă). Risipire, fuga membrilor unuĭ grup: debandada unuĭ partid.

debandadă s. f., g.-d. art. debandadei

debandadă s. f., g.-d. art. debandadei

debandadă s. f., g.-d. art. debandadei

DEBANDADĂ s. dezordine, dezorganizare, haos, neorânduială, zăpăceală, (livr.) degringoladă, (rar) neordine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureală, harababură. (Era o mare ~ în funcționarea instituției.)

DEBANDADĂ s. dezordine, dezorganizare, haos, neorînduială, zăpăceală, (rar) neordine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureală, harababură. (Era o mare ~ în funcționarea instituției.)

Debandadă ≠ orânduială, ordine, rânduială, regulă, disciplină