12 definiții pentru debarcare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEBARCARE, debarcări, s. f. Acțiunea de a debarca și rezultatul ei. ◊ Stație de debarcare = punct final al unei călătorii. Navă de debarcare = navă special construită, cu prora plată și dreaptă, pentru a permite apropierea maximă de uscat în vederea debarcării de trupe și de materiale. – V. debarca.

DEBARCARE, debarcări, s. f. Acțiunea de a debarca și rezultatul ei. ◊ Stație de debarcare = punct final al unei călătorii. Navă de debarcare = navă special construită, cu prora plată și dreaptă, pentru a permite apropierea maximă de uscat în vederea debarcării de trupe și de materiale. – V. debarca.

debarcare sf [At: HASDEU, I. C. 162 / V: (înv) desb~ / Pl: ~cări / E: debarca] 1 Coborâre pe mal dintr-o navă Si: debarcat1 (1). 2 (Pex) Coborâre din tren sau din alt vehicul Si: debarcat1 (2). 3 (Rar; gmț) Descindere (într-o altă localitate sau) într-un loc Si: debarcat1 (3). 4 Atacare a țărmului inamic cu trupe aduse pe nave (speciale) Si: debarcat1 (4). 5 Acostare a corăbiilor Si: debarcat1 (5). 6 (Îs) Navă de ~ Navă special construită, cu prora plată și dreaptă, pentru a permite apropierea maximă de uscat în vederea debarcării (1) de trupe și de materiale. 7 (Iuz) Înlăturare a cuiva dintr-un post de conducere Si: debarcat1 (6).

DEBARCARE, debarcări, s. f. Acțiunea de a debarca; coborîre dintr-o navă (sau, p. ext., din tren). Nu s-a putut face nimic pentru ca să i se îngăduie debarcarea? CAMIL PETRESCU, B. 218. La debarcare ne așteptau autoritățile. CONTEMPORANUL, IV 133. ◊ Stație de debarcare = punctul final al unei călătorii cu trenul. Mai mult de jumătate din pasageri aveau deschisă în fața ochilor o carte pe care o închideau... în momentul în care trenul se oprea în stația lor de debarcare. STANCU, U.R.S.S. 20.

DEBARCARE s.f. Acțiunea de a debarca și rezultatul ei. [< debarca].

*debarcáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a debarca. Fig. Înlăturare, părăsire: debarcarea unuĭ partizan incomodant.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

debarcare s. f., g.-d. art. debarcării; pl. debarcări

debarcare s. f., g.-d. art. debarcării; pl. debarcări

debarcare s. f., g.-d. art. debarcării; pl. debarcări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEBARCARE s. v. demitere, destituire, îndepărtare, scoatere.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DEBARCARE a) etapă a acțiunii de desantare care cuprinde atingerea solului de către desantul aerian aerotransportat sau parașutat și luptele pentru ocuparea primelor raioane ale subunităților desante; b) acțiune de descărcare a aeronavelor (de materiale, mijloace tehnice sau de luptă) și scoaterea echipajului (și a pasagerilor) de la bordul unei aeronave.

LOC DE ÎMBARCARE / DEBARCARE, totalitatea instalațiilor și amenajărilor dintr-un aeroport care asigură operațiunile de îmbarcare și debarcare a pasagerilor, mărfurilor, a trupelor etc.

Intrare: debarcare
debarcare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debarcare
  • debarcarea
plural
  • debarcări
  • debarcările
genitiv-dativ singular
  • debarcări
  • debarcării
plural
  • debarcări
  • debarcărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

debarcare, debarcărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a debarca și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: îmbarcare
    • format_quote Nu s-a putut face nimic pentru ca să i se îngăduie debarcarea? CAMIL PETRESCU, B. 218. DLRLC
    • format_quote La debarcare ne așteptau autoritățile. CONTEMPORANUL, IV 133. DLRLC
    • 1.1. Stație de debarcare = punct final al unei călătorii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mai mult de jumătate din pasageri aveau deschisă în fața ochilor o carte pe care o închideau... în momentul în care trenul se oprea în stația lor de debarcare. STANCU, U.R.S.S. 20. DLRLC
    • 1.2. Navă de debarcare = navă special construită, cu prora plată și dreaptă, pentru a permite apropierea maximă de uscat în vederea debarcării de trupe și de materiale. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi debarca DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.