11 definiții pentru decadent (adj.)
din care- explicative (8)
- ortografice (3)
Explicative DEX
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECADENT, -Ă, decadenți, -te, adj. 1. Care se găsește în decadență, în declin. 2. Care prezintă caracterele decadentismului; propriu decadentismului. – Din fr. décadent.
DECADENT, -Ă, decadenți, -te, adj. 1. Care se găsește în decadență, în declin. 2. Care prezintă caracterele decadentismului; propriu decadentismului. – Din fr. décadent.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
decadent, ~ă [At: GHEREA, ST. CR. III, 33 / Pl: ~nți, ~e / E: fr décadent] 1 a Care se află în declin. 2 a Care prezintă caracterele decadentismului. 3 a Propriu decadentismului. 4-5 smf, a (Pan) (Persoană) cu comportament, cu atitudini ieșite din comun care nu respectă anumite reguli, anumite conveniențe sociale, un anumit fel de a se îmbrăca. 6-7 smf, a (Adept) al decadentismului (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECADENT, -Ă, decadenți, -te, adj. 1. Care decade, care este în declin, în decadență, în decădere. Cultură burgheză decadentă. 2. Care prezintă caracterele decadentismului, care este propriu decadentismului. Poeții decadenți, interesați să acopere contradicțiile sociale, să mascheze mizeria și asuprirea, mistifică, născocesc simboluri, exagerează conștient, împotriva legilor firii, aspectele neesențiale din realitate, menite să slujească lumii exploatatorilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 348, 2/3. Literatura decadentă se caracterizează prin manifestări criminale și macabre. IONESCU-RION, C. 102.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECADENT, -Ă adj. 1. Care decade, în declin. 2. Propriu decadentismului. // s.m. și f. Adept al decadentismului. [Cf. fr. décadent, it. decadente].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECADENT, -Ă I. adj. 1. care se află în decadență; în regres. II. adj., s. m. f. (adept) al decadentismului. (< fr. décadent)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DECADENT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care manifestă decadență; în decadență. 2) Care ține de decadentism; propriu decadentismului. Atitudine ~tă. /<fr. décadent
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
decadent a. 1. ce ține de decadență; 2. fig. cu stilul enigmatic, se zice de poeți din școala simbolistă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*decadént, -ă adj. și s. (fr.décadent, it. decadente, d. lat. cádens, -éntis, care cade, și pref. de-). Care decade: monarhie decadentă. Căruĭa-ĭ plac rafinăriile decadențeĭ: poet decadent, un decadent.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
decadent adj. m., pl. decadenți; f. decadentă, pl. decadente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
decadent adj. m., pl. decadenți; f. decadentă, pl. decadente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
decadent adj. m., pl. decadenți; f. sg. decadentă, pl. decadente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
decadent, decadentăadjectiv
- 1. Care se găsește în decadență, în declin. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Cultură burgheză decadentă. DLRLC
-
- 2. Care prezintă caracterele decadentismului; propriu decadentismului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Poeții decadenți, interesați să acopere contradicțiile sociale, să mascheze mizeria și asuprirea, mistifică, născocesc simboluri, exagerează conștient, împotriva legilor firii, aspectele neesențiale din realitate, menite să slujească lumii exploatatorilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 348, 2/3. DLRLC
- Literatura decadentă se caracterizează prin manifestări criminale și macabre. IONESCU-RION, C. 102. DLRLC
-
etimologie:
- décadent DEX '09 DEX '98 DN