O definiție pentru decandru
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
DEC-, v. DECA-. □ ~acant (v. -acant), adj., cu zece spini; ~andrie (v. -andrie), s. f., grupă de plante cu zece stamine libere, în clasificarea linneană; ~andru (v. -andru), adj., cu androceul format din zece stamine; ~atlon (v. -atlon), s. n., complex de zece probe atletice; ~odont (v. -odont), adj., cu zece dinți.
Intrare: decandru
decandru adjectiv
| adjectiv (A96) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
decandru, decandrăadjectiv
- 1. Cu androceul format din zece stamine. DETS
etimologie:
- dec- + -andru dexonline
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.