8 definiții pentru decepționat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECEPȚIONAT, -Ă, decepționați, -te, adj. Care a suferit o decepție; dezamăgit, deziluzionat. [Pr.: -ți-o-] – V. decepționa.[1]

  1. În original:... dezamăgire, deziluzionat...." LauraGellner

decepționat1 sn [At: MDA ms / P: ~ți-o~ / Pl: ~uri / E: decepționa] 1-2 Decepție (1-2).

decepționat2, ~ă a [At: DEX / P: ~ți-o~ / Pl: ~ați, ~e / E: decepționa] Care a suferit o decepție Si: dezamăgit, deziluzionat.

DECEPȚIONAT, -Ă, decepționați, -te, adj. Care a suferit o decepție; dezamăgit, deziluzionat. [Pr.: -ți-o-] – V. decepționa.[1]

  1. În original:... dezamăgire, deziluzionat. LauraGellner

DECEPȚIONAT, -Ă, decepționați, -te, adj. Care a suferit o decepție, care a fost înșelat în speranțele lui; dezamăgit, deziluzionat. Cometa nu se ivi. O parte din lume plecă acasă decepționată. MACEDONSKI, O. III 90. În «Rolla» Musset zugrăvește un tip decepționat, un pesimist contemporan lui. GHEREA, ST. CR. II 319. – Pronunțat: -ți-o-.

*decepționát, -ă adj. Cuprins de decepțiune, înșelat în speranță. V. buzat.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DECEPȚIONAT adj. v. dezamăgit.

DECEPȚIONAT adj. dezamăgit, deziluzionat, (fam. fig.) dezumflat. (Un îndrăgostit ~.)

Intrare: decepționat
decepționat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decepționat
  • decepționatul
  • decepționatu‑
  • decepționa
  • decepționata
plural
  • decepționați
  • decepționații
  • decepționate
  • decepționatele
genitiv-dativ singular
  • decepționat
  • decepționatului
  • decepționate
  • decepționatei
plural
  • decepționați
  • decepționaților
  • decepționate
  • decepționatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

decepționat, decepționaadjectiv

  • 1. Care a suferit o decepție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cometa nu se ivi. O parte din lume plecă acasă decepționată. MACEDONSKI, O. III 90. DLRLC
    • format_quote În «Rolla» Musset zugrăvește un tip decepționat, un pesimist contemporan lui. GHEREA, ST. CR. II 319. DLRLC
etimologie:
  • vezi decepționa DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.