10 definiții pentru decernare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECERNARE, decernări, s. f. Acțiunea de a decerna și rezultatul ei. – V. decerna.
DECERNARE, decernări, s. f. Acțiunea de a decerna și rezultatul ei. – V. decerna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
decernare sf [At: ODOBESCU, S. II, 354 / V: (înv) ~cernere / Pl: ~nări / E: decerna] 1 Acordare în mod solemn a unor decorații, premii, titluri etc Si: decernat1 (1). 2 (Iuz) Pronunțare a unei pedepse Si: decernat1 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECERNARE, decernări, s. f. Acțiunea de a decerna. Decernarea premiilor Stalin reprezintă în fiecare an un eveniment de seamă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 1/2.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECERNARE s.f. Acțiunea de a decerna și rezultatul ei; acordare, conferire. [< decerna].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
decernere sf vz decernare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
decernare s. f., g.-d. art. decernării; pl. decernări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
decernare s. f., g.-d. art. decernării; pl. decernări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
decernare s. f., g.-d. art. decernării; pl. decernări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DECERNARE s. v. conferire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DECERNARE s. acordare, atribuire, conferire. (~ unei distincții.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
decernare, decernărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a decerna și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Decernarea premiilor Stalin reprezintă în fiecare an un eveniment de seamă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 1/2. DLRLC
-
etimologie:
- decerna DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.