18 definiții pentru declin

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECLIN, declinuri, s. n. 1. Coborâre a unui astru pe bolta cerului înspre apus; asfințire, scăpătare. ♦ Fig. Sfârșitul unei glorii, al unei puteri aparținând unei persoane, unui popor, unei civilizații etc.; decădere. 2. (Med.) Perioadă a unei boli în care simptomele clinice scad gradat în intensitate. ♦ Perioadă a vieții caracterizată de regresiunea funcțiilor organismului, care marchează începutul senescenței. – Din fr. déclin.

declin sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 189 / Pl: ~uri / E: fr déclin] 1 Coborâre a unui astru pe cer spre apus. 2-3 (Fig) Sfârșit al (gloriei sau) puterii unei persoane. 4 Decădere a civilizației unui popor.

DECLIN, declinuri, s. n. Coborâre a unui astru pe bolta cerului înspre apus; asfințire, scăpătare. Fig. Sfârșitul unei glorii, al unei puteri aparținând unei persoane, unui popor, unei civilizații etc.; decădere. – Din fr. déclin.

DECLIN s. n. Coborîre a unui astru pe bolta cerului în spre apus; scăpătare, asfințire. Orionul și-a isprăvit călătoria și va ieși curînd din cerul nostru. Aprilie e luna de declin. GALACTION, O. I 621. ◊ Loc. adj. și adv. În declin. Albastrul adînc al nopții, luna în declin pe dealurile vagi... jucau sub ochii mei. GALACTION, O. I 357. Alba lună, după dealuri... alunecă-n declin. MACEDONSKI, O. I 30. ♦ Fig. Sfîrșitul unei glorii, unei puteri; decădere. O importantă expresie a declinului economiei americane o reprezintă creșterea rapidă și continuă a numărului șomerilor totali și parțiali. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 170, 11/2.

DECLIN s.n. 1. Coborîre către asfințit a unui astru pe bolta cerească. 2. (Fig.) Decădere. [Pl. -nuri. / < fr. déclin, it. declino].

DECLIN s. n. 1. coborâre către asfințit a unui astru. 2. (fig.) decădere (a unei ființe, a unui popor, a unei civilizații); decadență, regres. (< fr. déclin)

DECLIN ~uri n. 1) Mișcare de coborâre a unui astru pe bolta cerească înspre orizont; apus; asfințit. 2) fig. Proces de trecere de la o stare superioară la una inferioară; decădere; decadență; regres. ~ul unei civilizații. /<fr. déclin, lat. declinare

declin n. starea unui lucru ce s’apropie de sfârșit: declinul vieții.

*1) declín n., pl. e și urĭ (fr. déclin, d. décliner, a declina). Apropiere de sfîrșit: declinu zileĭ, al vĭețiĭ. Decadență: civilizațiune în declin.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

declin (desp. de-clin) s. n., pl. declinuri

declin (de-clin) s. n., pl. declinuri

declin s. n. (sil. -clin), pl. declinuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DECLIN s. decadență, decădere, regres, (înv.) descreștere, scădenie, scădere, scăpătare, (fig.) apus, crepuscul. (~ al unui imperiu.)

DECLIN s. v. apus, asfințire, asfințit.

DECLIN s. decadență, decădere, regres, (înv.) descreștere, scădenie, scădere, scăpătare, (fig.) apus, crepuscul. (~ al unui imperiu.)

declin s. v. APUS. ASFINȚIRE. ASFINȚIT.

Declin ≠ ascensiune, prosperitate

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DECLÍN (< fr.) s. n. 1. Coborâre a unui astru spre apus; asfințit, scăpătat. ♦ Fig. Decădere (a unei ființe, a unui popor, a unei civilizații etc.); decadență. ◊ D. economic = regres al activității economice, manifestat prin diminuarea producției și a comerțului, pierderea locului ocupat într-o anumită perioadă într-un ansamblu economic dat, la nivel micro- sau macroeconomic, ca urmare a crizelor economice, calamităților naturale, confruntărilor sociale, politice sau militare pe plan național sau internațional. ◊ Balanță în d. = balanță în care fiecare plată produce o diminuare a conturilor. 2. (MED.) Stare sau perioadă a unei boli în care simptomele clinice scad gradat în intensitate. ♦ Perioadă a vieții caracterizate de regresiunea generală a funcțiilor organismului și care marchează începutul senescenței.

Intrare: declin
  • silabație: de-clin info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • declin
  • declinul
  • declinu‑
plural
  • declinuri
  • declinurile
genitiv-dativ singular
  • declin
  • declinului
plural
  • declinuri
  • declinurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

declin, declinurisubstantiv neutru

  • 1. Coborâre a unui astru pe bolta cerului înspre apus. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Orionul și-a isprăvit călătoria și va ieși curînd din cerul nostru. Aprilie e luna de declin. GALACTION, O. I 621. DLRLC
    • 1.1. figurat Sfârșitul unei glorii, al unei puteri aparținând unei persoane, unui popor, unei civilizații etc. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote O importantă expresie a declinului economiei americane o reprezintă creșterea rapidă și continuă a numărului șomerilor totali și parțiali. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 170, 11/2. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială În declin. DLRLC
      • format_quote Albastrul adînc al nopții, luna în declin pe dealurile vagi... jucau sub ochii mei. GALACTION, O. I 357. DLRLC
      • format_quote Alba lună, după dealuri... alunecă-n declin. MACEDONSKI, O. I 30. DLRLC
  • 2. medicină Perioadă a unei boli în care simptomele clinice scad gradat în intensitate. DEX '09
    • 2.1. Perioadă a vieții caracterizată de regresiunea funcțiilor organismului, care marchează începutul senescenței. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.