9 definiții pentru deconcertat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECONCERTAT, -Ă, deconcertați, -te, adj. (Livr.) Tulburat, dezorientat, năucit. – V. deconcerta.
deconcertat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deconcerta] (Liv) Deconcertare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deconcertat2, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: deconcerta] (Liv) Tulburat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECONCERTAT, -Ă, deconcertați, -te, adj. (Franțuzism) Tulburat, dezorientat, năucit. – V. deconcerta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Iris
- acțiuni
DECONCERTAT, -Ă, deconcertați, -te, adj. (Franțuzism) Tulburat, zăpăcit, descumpănit. Bine, dar Grigoriță e în divorț cu ea, Miroane! obiectă d-na Constantinescu deconcertată. REBREANU, R. I 254.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECONCERTAT, -Ă adj. Tulburat, dezorientat, năucit. [Cf. fr. déconcerté].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECONCERTAT, -Ă adj. tulburat, dezorientat, perplex. (< fr. déconcerté)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DECONCERTAT adj. v. derutat, descumpănit, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
deconcertat adj. v. DERUTAT. DESCUMPĂNIT. DEZORIENTAT. ÎNCURCAT. NEDUMERIT. PERPLEX. ZĂPĂCIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
deconcertat, deconcertatăadjectiv
- 1. Derutat, descumpănit, dezorientat, nedumerit, năucit, perplex, tulburat, zăpăcit, încurcat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
- Bine, dar Grigoriță e în divorț cu ea, Miroane! obiectă d-na Constantinescu deconcertată. REBREANU, R. I 254. DLRLC
-
etimologie:
- deconcerta DEX '98 DEX '09