19 definiții pentru deda

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEDA, dedau, vb. I. Refl. 1. A se deprinde, a se obișnui, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda. 2. A se consacra, a se dedica la ceva. ♦ A se obișnui cu fapte rele; a se nărăvi. – Din lat. dedere (după da2).

DEDA, dedau, vb. I. Refl. 1. A se deprinde, a se obișnui, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda. 2. A se consacra, a se dedica la ceva. ♦ A se obișnui cu fapte rele; a se nărăvi. – Din lat. dedere (după da2).

deda [At: DOSOFTEI, PS. 176/3 / Pzi: ~au și (reg) ~dez / E: lat dedere (refăcut după da)] 1 vr (D. oameni; Udp „cu”) A-i intra (cuiva) în obicei (prin repetare) Si: a se deprinde, a se familiariza, a se învăța, a se obișnui. 2 vt (Îrg; îe) A-i fi (ceva) ~t A-i fi (ceva) sortit. 3 vr (Spc; îvr; d. plante și animale) A se aclimatiza. 4 vr (Cu determinări în dativ sau introduse prin pp „la”) A se consacra unei activități, unei idei, unei pasiuni Si: a se dedica. 5 vr (Îvr) A se încumeta. 6 vr (Asr; d. oameni) A se îndeletnici. 7 vr (Îvr) A se lăsa cuprins de ceva. 8 vr (D. oameni; urmat de determinări în cazul Dativ) A fi atras de ceva. 9-10 vrt (Udp „la”) (A lua sau) a face să ia un obicei rău Si: a (se) nărăvi. 11 vr A comite fapte, acțiuni (reprobabile) Si: a se preta. 12 vr A fi în stare de ceva Si: a se preta. 13 vt (Reg; c.i. animale) A dresa.

DEDA, dedau, vb. I. Refl. 1. A se deprinde, a se obișnui, a se familiariza (cu ceva), a se adapta (la ceva), a se acomoda. Încetul cu încetul li s-au dedat ochii cu strălucirea. RETEGANUL, P. II 15. După ce șezu acolo cîteva zile mai dedîndu-se cu lumea... plecă, luîndu-și calul cu sine. ISPIRESCU, L. 148. Bate-l, doamne, cui nu-i place Gura de fată bărnace, Că nici mie nu-mi plăcea, Pîn’nu m-am dedat cu ea Dac-am prins a mă deda, N-a fost cap de-a o lăsa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 382. 2. (Construit cu prep. «la» sau cu dativul) A se da cu tot dinadinsul; a se consacra, a se dedica la ceva. De ce nu s-ar deda el la un asemenea studiu? MACEDONSKI, O. III 87. Nu se prea dedeau la învățătură de carte. CARAGIALE, O. III 162. ♦ A face ceva rău în mod regulat, a se nărăvi. Esmeralda: Ce să observ? Berbecaru: Tipii suspecți, care se dedau la tot felul de comicării grave? CAMIL PETRESCU, T. III 317. Mulți dintre cei de la trenurile regimentare... se dedau la un jaf rece. id. U. N. 291.

DEDA vb. I. refl. 1. A se deprinde, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda. 2. A se consacra, a se dedica pentru ceva. ♦ A se nărăvi. [Cf. lat. dedere, după da].

DEDA vb. refl. 1. a se deprinde, a se familiariza (cu), a se acomoda. 2. a se consacra, a se dedica. ◊ a se nărăvi. (< lat. dedere)

A SE DEDA mă ~u intranz. 1) A se da din obișnuință. 2) A prinde poftă de ceva (rău); a se nărăvi. /<lat. dedere

dedà v. 1. a se da cu totul la ceva: s’a dedat la studii; 2. a se deprinde: era dedat la rele. [Lat. DEDARE].

dăda2 v vz deda

dedáŭ (mă), a -á v. refl. (d. daŭ). Vest. Mă deprind, mă acomodez: s’a dedat cu suferința. Neol. (lat. dédere). Mă daŭ, mă aplic: s’a dedat studiilor (saŭ la studiĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deda (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă dedau, 2 sg. te dedai, 3 sg. se dedă, imperf. 1 mă dedam, perf. s. 1 pl. ne dedarăm, m.m.c.p. 1 pl. ne dedaserăm; conj. prez. 1 sg. să mă dedau, 3 să se dedea; imper. 2 sg. afirm. dedă-te; ger. dedându-mă

!deda (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă dedau, 1 pl. ne dedăm, 2 pl. vă dedați, 3 pl. se dedau, imperf. 3 sg. se deda, m.m.c.p. 1 sg. mă dedasem, 1 pl. ne dedaserăm; conj. prez. 3 să se dedea; imper. neg. 2 sg. nu te deda, 2 pl. nu vă dedați

deda vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dedau; conj. prez. 3 sg. și pl. dedea

dedau, -dea 3 conj. (aor. neîntrebuințat).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEDA vb. v. consacra, dărui, dedica, destina, devota, hărăzi, închina.

DEDA vb. v. aclimatiza.

DEDA vb. a (se) aclimatiza, a (se) acomoda, a (se) adapta, a (se) deprinde, a (se) familiariza, a (se) învăța, a (se) obișnui, (reg.) a (se) hîrsi. (S-a ~ ușor în noul mediu.)

deda vb. v. CONSACRA. DĂRUI. DEDICA. DESTINA. DEVOTA. HĂRĂZI. ÎNCHINA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

deda (dedau, dedat), vb.1. A se dedica, a se consacra. – 2. A se obișnui, a se familiariza. Origine incertă. Se consideră în general ca reprezentant direct al lat. dedĕre, prin intermediul unei var. vulg. *dedāre (Pușcariu 493; Candrea-Dens., 472; REW 2511; Candrea; Rosetti, I, 167) nu este însă atestat uzul său popular, sau anterior sec. XIX. După Tiktin și Scriban, ar fi formație neol., pe baza lui da. Cel de al doilea sens pare a autoriza mai curînd prima opinie.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

deda, dedau, vb. refl. – A se obișnui, a se acomoda. – Lat. dedere „a da, a trimite; a (se) dedica” (DEX, MDA), prin var. vulg. *dedare (Pușcariu, CDDE, Rosetti, cf. DER; Șăineanu); din a da „a oferi” (< lat. dare) (Scriban).

Intrare: deda
verb (V95)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deda
  • dedare
  • dedat
  • dedatu‑
  • dedând
  • dedându‑
singular plural
  • dedă
  • dedați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dedau
(să)
  • dedau
  • dedam
  • dedai
  • dedasem
a II-a (tu)
  • dedai
(să)
  • dedai
  • dedai
  • dedași
  • dedaseși
a III-a (el, ea)
  • dedă
(să)
  • dedea
  • deda
  • dedă
  • dedase
plural I (noi)
  • dedăm
(să)
  • dedăm
  • dedam
  • dedarăm
  • dedaserăm
  • dedasem
a II-a (voi)
  • dedați
(să)
  • dedați
  • dedați
  • dedarăți
  • dedaserăți
  • dedaseți
a III-a (ei, ele)
  • dedau
(să)
  • dedea
  • dedau
  • deda
  • dedaseră
dăda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deda, dedauverb

  • 1. A se deprinde, a se obișnui, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Încetul cu încetul li s-au dedat ochii cu strălucirea. RETEGANUL, P. II 15. DLRLC
    • format_quote După ce șezu acolo cîteva zile mai dedîndu-se cu lumea... plecă, luîndu-și calul cu sine. ISPIRESCU, L. 148. DLRLC
    • format_quote Bate-l, doamne, cui nu-i place Gura de fată bărnace, Că nici mie nu-mi plăcea, Pîn’nu m-am dedat cu ea Dac-am prins a mă deda, N-a fost cap de-a o lăsa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 382. DLRLC
  • 2. A se consacra, a se dedica la ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote De ce nu s-ar deda el la un asemenea studiu? MACEDONSKI, O. III 87. DLRLC
    • format_quote Nu se prea dedeau la învățătură de carte. CARAGIALE, O. III 162. DLRLC
    • 2.1. A se obișnui cu fapte rele; a se nărăvi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: nărăvi
      • format_quote Esmeralda: Ce să observ? Berbecaru: Tipii suspecți, care se dedau la tot felul de comicării grave? CAMIL PETRESCU, T. III 317. DLRLC
      • format_quote Mulți dintre cei de la trenurile regimentare... se dedau la un jaf rece. CAMIL PETRESCU, U. N. 291. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.