16 definiții pentru defalca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFALCA, defalc, vb. I. Tranz. 1. A desprinde sau a scoate una sau mai multe părți; a împărți un teren în loturi. 2. A repartiza o lucrare, un proiect etc. pe etape, pe oameni etc. [Prez. ind. și: defalchez] – Din fr. défalquer, lat. defalcare.

defalca vt [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 9/4 / V: (îvr) ~făl~ / Pzi: ~falc și (înv) ~chez / E: fr défalquer, lat defalcare] 1 (Îvr) A cosi iarba. 2 A despărți un întreg. 3 (Pex) A repartiza un plan pe etape. 4 (Pex) A repartiza un întreg mai multor persoane.

DEFALCA, defalchez, vb. I. Tranz. 1. A desprinde sau a scoate una sau mai multe părți; a împărți un teren în loturi. 2. A repartiza o lucrare, un proiect etc. pe etape, pe oameni etc. [Prez. ind. și.: defalc] – Din fr. défalquer, lat. defalcare.

DEFALCA, defalchez, vb. I. Tranz. 1. A desprinde sau a scoate una sau mai multe porțiuni dintr-un întreg, a împărți un întreg în mai multe părți; (cu privire la un teren) a împărți în loturi. 2. A împărți, a repartiza o lucrare, un proiect etc. pe etape sau pe subunități, pentru a asigura o efectuare organizată a lucrărilor. Planul anual... va fi întocmit pe ministere și regiuni și defalcat pe trimestre și luni. COL. HOT. DISP. 1953, nr. 8, 162.

DEFALCA vb. I. tr. 1. A desprinde, a da la o parte o sumă dintr-o socoteală, dintr-un cont; (p. ext.) a desprinde o parte dintr-un tot. 2. A împărți (o lucrare etc.) în mai multe părți. [P.i. defalc, -chez. / < fr. défalquer, it., lat. defalcare].

DEFALCA vb. tr. 1. a desprinde, a da la o parte o sumă dintr-o socoteală, dintr-un cont; a desprinde o parte dintr-un tot. 2. a împărți (o lucrare, un teren etc.) în mai multe părți. (< fr. défalquer, lat. defalcare)

A DEFALCA ~chez tranz. 1) (părți componente) A desprinde dintr-un tot. 2) (sume bănești) A da la o parte dintr-un cont. 3) (proiecte, lucrări etc.) A repartiza pe etape sau la diferiți executanți. 4) (terenuri) A împărți în loturi. /<fr. défalquer, lat. defalcare

defalcà v. a scădea dintr’o sumă, dintr’o cantitate: a defalca din avere datoriile (= fr. défalquer).

*defálc și -chéz, a v. tr. (fr. dé-falquer, d. mlat. defalcare, a tăĭa cu coasa [falx, falcis, coasă]. V. falce). Rar. Substrag, scad, scot, deduc dintr’o sumă orĭ cantitate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

defalca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. defalc, 2 sg. defalci, 3 defalcă; conj. prez. 1 sg. să defalc, 3 să defalce

!defalca (a ~) vb., ind. prez. 3 defalcă

defalca vb., ind. prez. 1 sg. defalchez, 3 sg. și pl. defalchea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: defalca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • defalca
  • defalcare
  • defalcat
  • defalcatu‑
  • defalcând
  • defalcându‑
singular plural
  • defalcă
  • defalcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • defalc
(să)
  • defalc
  • defalcam
  • defalcai
  • defalcasem
a II-a (tu)
  • defalci
(să)
  • defalci
  • defalcai
  • defalcași
  • defalcaseși
a III-a (el, ea)
  • defalcă
(să)
  • defalce
  • defalca
  • defalcă
  • defalcase
plural I (noi)
  • defalcăm
(să)
  • defalcăm
  • defalcam
  • defalcarăm
  • defalcaserăm
  • defalcasem
a II-a (voi)
  • defalcați
(să)
  • defalcați
  • defalcați
  • defalcarăți
  • defalcaserăți
  • defalcaseți
a III-a (ei, ele)
  • defalcă
(să)
  • defalce
  • defalcau
  • defalca
  • defalcaseră
verb (VT204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • defalca
  • defalcare
  • defalcat
  • defalcatu‑
  • defalcând
  • defalcându‑
singular plural
  • defalchea
  • defalcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • defalchez
(să)
  • defalchez
  • defalcam
  • defalcai
  • defalcasem
a II-a (tu)
  • defalchezi
(să)
  • defalchezi
  • defalcai
  • defalcași
  • defalcaseși
a III-a (el, ea)
  • defalchea
(să)
  • defalcheze
  • defalca
  • defalcă
  • defalcase
plural I (noi)
  • defalcăm
(să)
  • defalcăm
  • defalcam
  • defalcarăm
  • defalcaserăm
  • defalcasem
a II-a (voi)
  • defalcați
(să)
  • defalcați
  • defalcați
  • defalcarăți
  • defalcaserăți
  • defalcaseți
a III-a (ei, ele)
  • defalchea
(să)
  • defalcheze
  • defalcau
  • defalca
  • defalcaseră
defălca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

defalca, defalcverb

  • 1. A desprinde sau a scoate una sau mai multe părți; a împărți un teren în loturi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A repartiza o lucrare, un proiect etc. pe etape, pe oameni etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Planul anual... va fi întocmit pe ministere și regiuni și defalcat pe trimestre și luni. COL. HOT. DISP. 1953, nr. 8, 162. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.