16 definiții pentru defavoare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFAVOÁRE s. f. (În sintagma) În defavoarea (cuiva) = împotriva interesului (cuiva), în dezavantajul (cuiva). – Din fr. défaveur.

DEFAVOÁRE s. f. (În sintagma) În defavoarea (cuiva) = împotriva interesului (cuiva), în dezavantajul (cuiva). – Din fr. défaveur.

defavoare sf [At: BARIȚIU, P. A. I, 562 / V: ~or sn, desf~, desfavor, disf~ / Pl: ~ri / E: fr défaveur] 1-2 (Îoc favoare) Situație neprielnică (în raport cu altă situație). 3 Dezavantaj. 4 Lipsă a unei favori. 5 Dizgrație. 6 Discredit. 7 (Îe) În ~ea cuiva Împotriva interesului cuiva. 8 (Îae) În dezavantajul cuiva. 9 (Îvr; îe) A cădea în ~ea cuiva A pierde bunăvoința cuiva.

DEFAVOÁRE s. f. (În loc. prep.) În defavoarea (cuiva) = împotriva interesului (cuiva), în dezavantajul (cuiva). Aparența poate e uneori în defavoarea mea. C. PETRESCU, C. V. 108. Azi situația s-a schimbat în defavoarea ei. REBREANU, R. II 51. – Variantă: (învechit) defavór, defavoruri (GHEREA, ST. CR. I 355), s. n.

DEFAVOÁRE s.f. Discreditare, dizgrație. ◊ În defavoarea (cuiva) = în dezavantajul (cuiva). [Pl. -oruri, gen. -rii. / cf. fr. défaveur].

DEFAVOÁRE s. f. discreditare, dizgrație. ♦ în defavoarea (cuiva) = în dezavantajul (cuiva). (< fr. défaveur)

DEFAVOÁRE f.: În ~ea (cuiva) în dezavantajul (cuiva); în dauna (cuiva). /<fr. défaveur

defavoare f. pierderea favorii: discredit, disgrație.

*defavoáre f., pl. orĭ (fr. défaveur). Lipsă de favoare, perderea credituluĭ, dizgrație.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

defavoáre s. f., g.-d. art. defavórii

defavoarea s. f. art. (în: în ~ lui/sa)

Intrare: defavoare
defavoare1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defavoare
  • defavoarea
plural
  • defavori
  • defavorile
genitiv-dativ singular
  • defavori
  • defavorii
plural
  • defavori
  • defavorilor
vocativ singular
plural
defavoare2 (pl. -uri) substantiv feminin
substantiv feminin (F127)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defavoare
  • defavoarea
plural
  • defavoruri
  • defavorurile
genitiv-dativ singular
  • defavori
  • defavoarei
plural
  • defavoruri
  • defavorurilor
vocativ singular
plural
disfavoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
desfavor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
desfavoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defavor
  • defavorul
plural
  • defavoruri
  • defavorurile
genitiv-dativ singular
  • defavor
  • defavorului
plural
  • defavoruri
  • defavorurilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

defavoare, defavorisubstantiv feminin

  • 1. Discreditare, dizgrație. DN
    • chat_bubble (în) sintagmă În defavoarea (cuiva) = împotriva interesului (cuiva), în dezavantajul (cuiva). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Aparența poate e uneori în defavoarea mea. C. PETRESCU, C. V. 108. DLRLC
      • format_quote Azi situația s-a schimbat în defavoarea ei. REBREANU, R. II 51. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.