15 definiții pentru defecta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFECTÁ, defectez, vb. I. Refl. (Despre mecanisme, aparate, mașini etc.) A avea o defecțiune, a nu mai funcționa normal; a se strica. ♦ Tranz. A produce o defecțiune la o mașină, la un aparat, la un mecanism etc. – Din defect.

defectá [At: MIRONESCU, S. 84 / Pzi: ~téz / E: defect] (D. mașini, aparate) 1-3 vr A nu (mai) funcționa (bine). 4-6 vt A fi făcut să nu (mai) funcționeze (bine). 7-8 vtr A (se) strica.

DEFECTÁ, defectez, vb. I. Refl. (Despre mecanisme, aparate, mașini etc.) A avea un defect (1) sau o defecțiune, a nu mai funcționa; a se strica. ♦ Tranz. A produce un defect (1) la o mașină, la un aparat, la un mecanism etc. – Din defect.

DEFECTÁ, defectez, vb. I. Refl. (Despre un mecanism, o mașină) A avea un defect, a se strica, a nu mai fi în stare de funcționare. Din neglijența sau nepriceperea lucrătorului, se defectase mașina. ARDELEANU, D. 103. ♦ Tranz. A produce un defect la o mașină sau la un mecanism.

DEFECTÁ vb. I. tr., refl. (Despre un mecanism, un motor etc.) A produce sau a avea un defect, a (se) strica. [< defect].

DEFECTÁ vb. I. refl. (despre mașini, aparate, mecanisme etc.) a avea un defect, a (se) strica. II. tr. a produce un defect (la o mașină etc.). III. intr. (rar) a trăda. (< defect)

A DEFECTÁ ~éz tranz. (sisteme tehnice) A face să se defecteze; a strica; a deteriora; a deregla; a avaria. /Din defect

A SE DEFECTÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre sisteme tehnice) A căpăta un defect; a ieși din funcțiune; a nu funcționa normal; a se deteriora; a se strica; a se deregla; a se avaria; a degrada. /Din defect

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

defecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. defectez, 3 defectea; conj. prez. 1 sg. să defectez, 3 să defecteze

defecta (a ~) vb., ind. prez. 3 defectea

defectá vb., ind. prez. 1 sg. defectéz, 3 sg. și pl. defecteáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEFECTÁ vb. a (se) deranja, a (se) deregla, a (se) strica, (rar) a (se) detraca. (Sistemul tehnic s-a ~.)

DEFECTA vb. a (se) deranja, a (se) deregla, a (se) strica, (rar) a (se) detraca. (Sistemul tehnic s-a ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Nopalea dejecta SD. Specie cu flori roșii, lungi tună la 6 cm. Articulații oblonge, verzi, lungi 10-15 cm, areole tomentoase, scoase in relief. Spini galbeni-roșcati, lungi pînă la 5 cm, pînă la 10. Arbust pînă la 2,5 m.

Intrare: defecta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • defecta
  • defectare
  • defectat
  • defectatu‑
  • defectând
  • defectându‑
singular plural
  • defectea
  • defectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • defectez
(să)
  • defectez
  • defectam
  • defectai
  • defectasem
a II-a (tu)
  • defectezi
(să)
  • defectezi
  • defectai
  • defectași
  • defectaseși
a III-a (el, ea)
  • defectea
(să)
  • defecteze
  • defecta
  • defectă
  • defectase
plural I (noi)
  • defectăm
(să)
  • defectăm
  • defectam
  • defectarăm
  • defectaserăm
  • defectasem
a II-a (voi)
  • defectați
(să)
  • defectați
  • defectați
  • defectarăți
  • defectaserăți
  • defectaseți
a III-a (ei, ele)
  • defectea
(să)
  • defecteze
  • defectau
  • defecta
  • defectaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

defecta, defectezverb

  • 1. (Despre mecanisme, aparate, mașini etc.) A avea o defecțiune, a nu mai funcționa normal; a se strica. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Din neglijența sau nepriceperea lucrătorului, se defectase mașina. ARDELEANU, D. 103. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A produce o defecțiune la o mașină, la un aparat, la un mecanism etc. DEX '09 DLRLC DN
      antonime: repara
  • 2. intranzitiv rar Trăda. MDN '00
    sinonime: trăda
etimologie:
  • defect DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.