9 definiții pentru defectare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFECTARE, defectări, s. f. Acțiunea de a (se) defecta și rezultatul ei. – V. defecta.

DEFECTARE, defectări, s. f. Acțiunea de a (se) defecta și rezultatul ei. – V. defecta.

defectare sf [At: DL / Pl: ~tări / E: defecta] 1-3 Încetare a unui aparat de a (mai) funcționa (bine) Si: defectat1 (1-3). 4-6 Aducere a unui aparat în starea de a nu (mai) funcționa (bine) Si: defectat1 (4-6). 7-8 Stricare.

DEFECTARE, defectări, s. f. Acțiunea de a (se) defecta și rezultatul ei. Defectarea unei mașini micșorează producția.

DEFECTARE s.f. Acțiunea de a (se) defecta și rezultatul ei; defect. [< defecta].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

defectare s. f., g.-d. art. defectării; pl. defectări

defectare s. f., g.-d. art. defectării; pl. defectări

defectare s. f., g.-d. art. defectării; pl. defectări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEFECTARE s. 1. dereglare, (livr.) disfuncție, disfuncționalitate. (~ apărută într-o instalație.) 2. v. defecțiune.

DEFECTARE s. defect, defecțiune, deranjament, dereglare. (~ în funcționarea unui aparat.)

Intrare: defectare
defectare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defectare
  • defectarea
plural
  • defectări
  • defectările
genitiv-dativ singular
  • defectări
  • defectării
plural
  • defectări
  • defectărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

defectare, defectărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi defecta DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.