7 definiții pentru dejugătoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEJUGĂTOARE, dejugători, s. f. (Pop.) Loc de popas unde se dejugă boii pentru a-i lăsa să se odihnească. – Dejuga + suf. -ătoare.
dejugătoare sf [At: DDRF / Pl: ~ori / E: dejuga + -ătoare] Loc de popas unde se dejugă vitele pentru a se odihni Vz staniște.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEJUGĂTOARE, dejugători, s. f. (Rar) Loc de popas unde se dejugă boii pentru a-i lăsa să se odihnească. – Dejuga + suf. -ătoare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEJUGĂTOARE, dejugători, s. f. (Rar) Loc de popas unde se dejugă boii pentru a-i lăsa să se odihnească. Un puț cu cumpănă, în preajma căruia a fost odată dejugătoarea vitelor, popasul fugarilor bătuți de nevoi. SANDU, D. P. 36.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dejugătoare (pop.) s. f., g.-d. art. dejugătorii; pl. dejugători
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dejugătoare (pop.) s. f., g.-d. art. dejugătorii; pl. dejugători
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dejugătoare s. f., g.-d. art. dejugătorii; pl. dejugători
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F116) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dejugătoare, dejugătorisubstantiv feminin
- 1. Loc de popas unde se dejugă boii pentru a-i lăsa să se odihnească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Un puț cu cumpănă, în preajma căruia a fost odată dejugătoarea vitelor, popasul fugarilor bătuți de nevoi. SANDU, D. P. 36. DLRLC
-
etimologie:
- Dejuga + sufix -ătoare. DEX '98 DEX '09