15 definiții pentru demarca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMARCÁ, demarchez, vb. I. 1. Tranz. A însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a hotărnici. 2. Refl. (Sport) A scăpa de sub supravegherea adversarului. [Prez. ind. și: demárc] – Din fr. démarquer.

demarca [At: DEX / Pzi: ~chez / E: fr démarquer] 1 vt A trasa o linie de demarcație (6). 2 vt A delimita. 3 vt A despărți. 4 vr (Spt) A scăpa de sub supravegherea adversarului.

DEMARCÁ, demarchez, vb. I. 1. Tranz. A însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a hotărnici. 2. Refl. (Sport) A scăpa de sub supravegherea adversarului. – Din fr. démarquer.

DEMARCÁ, demarchez, vb. I. 1. Tranz. A însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a hotărnici. 2. Refl. (Despre un jucător de fotbal, handbal etc.) A scăpa de sub paza unui adversar, a evita acțiunea de supraveghere a adversarului.

DEMARCÁ vb. I. 1. tr. A însemna printr-o linie de demarcație; a mărgini, a separa, a delimita, a hotărnici. 2. refl. (Sport) A scăpa de sub supravegherea adversarului. [< fr. démarquer, it. demarcare].

DEMARCÁ vb. I. tr. a însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a separa. II. refl. (sport) a scăpa de sub supravegherea adversarului. (< fr. démarquer)

A DEMARCÁ ~chéz tranz. A determina trasând anumite limite; a delimita; a țărmuri. /<fr. démarquer

A SE DEMARCÁ pers. 3 se ~cheáză intranz. (despre jucători de fotbal, handbal etc.) A ieși de sub supravegherea unui adversar. /<fr. démarquer

*demárc și -chéz a - v. tr. (fr. démarquer, a scoate marca de pe un lucru cu înțelesu luĭ marquer, a marca. V. marcă). Separ, hotărnicesc, delimitez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!demarca1 (a ~) (a delimita) vb., ind. prez. 1 sg. demarchez, 3 demarchea; conj. prez. 1 sg. să demarchez, 3 să demarcheze

+demarca2 (a se ~) (a scăpa de adversar) (sport) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă demarc, 2 sg. te demarci, 3 se demarcă; conj. prez. 1 sg. să mă demarc, 2 sg. să te demarci, 3 să se demarce; imper. 2 sg. afirm. demarcă-te; ger. demarcându-mă

!demarca (a ~) vb., ind. prez. 3 demarchează/demarcă

demarcá vb., ind. prez. 1 sg. demarchéz/ demárc, 3 sg. și pl. demarcheáză/demárcă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEMARCA vb. a circumscrie, a delimita, a hotărnici, a limita, a marca, a mărgini, (înv.) a hotărî, a semna. (~ un teren.)

Intrare: demarca
demarca1 (1 -chez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demarca
  • demarcare
  • demarcat
  • demarcatu‑
  • demarcând
  • demarcându‑
singular plural
  • demarchea
  • demarcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • demarchez
(să)
  • demarchez
  • demarcam
  • demarcai
  • demarcasem
a II-a (tu)
  • demarchezi
(să)
  • demarchezi
  • demarcai
  • demarcași
  • demarcaseși
a III-a (el, ea)
  • demarchea
(să)
  • demarcheze
  • demarca
  • demarcă
  • demarcase
plural I (noi)
  • demarcăm
(să)
  • demarcăm
  • demarcam
  • demarcarăm
  • demarcaserăm
  • demarcasem
a II-a (voi)
  • demarcați
(să)
  • demarcați
  • demarcați
  • demarcarăți
  • demarcaserăți
  • demarcaseți
a III-a (ei, ele)
  • demarchea
(să)
  • demarcheze
  • demarcau
  • demarca
  • demarcaseră
demarca2 (1 -c) verb grupa I conjugarea I
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demarca
  • demarcare
  • demarcat
  • demarcatu‑
  • demarcând
  • demarcându‑
singular plural
  • demarcă
  • demarcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • demarc
(să)
  • demarc
  • demarcam
  • demarcai
  • demarcasem
a II-a (tu)
  • demarci
(să)
  • demarci
  • demarcai
  • demarcași
  • demarcaseși
a III-a (el, ea)
  • demarcă
(să)
  • demarce
  • demarca
  • demarcă
  • demarcase
plural I (noi)
  • demarcăm
(să)
  • demarcăm
  • demarcam
  • demarcarăm
  • demarcaserăm
  • demarcasem
a II-a (voi)
  • demarcați
(să)
  • demarcați
  • demarcați
  • demarcarăți
  • demarcaserăți
  • demarcaseți
a III-a (ei, ele)
  • demarcă
(să)
  • demarce
  • demarcau
  • demarca
  • demarcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

demarca, demarchez / demarca, demarcverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.