14 definiții pentru demență

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMENȚĂ, demențe, s. f. Alienație mintală; nebunie. ◊ Demență precoce = formă de schizofrenie care apare la tineri. Demență senilă = demență care progresează odată cu vârsta. ♦ Fig. Surescitare intensă. – Din fr. démence, lat. dementia.

DEMENȚĂ, demențe, s. f. Alienație mintală; nebunie. ◊ Demență precoce = formă de schizofrenie care apare la tineri. Demență senilă = demență care progresează odată cu vârsta. ♦ Fig. Surescitare intensă. – Din fr. démence, lat. dementia.

demență sf [At: NEGULICI / V: (îvr) ~ție / Pl: ~țe / E: fr démence, lat dementia] 1 Alienație mintală Si: nebunie. 2 (Nob; îlv) A cădea în ~ A înnebuni. 3 Purtare zvăpăiată.

DEMENȚĂ, demențe, s. f. Pierdere a minții, alienație mintală; nebunie. E pe cale să facă o demență melancolică. CAMIL PETRESCU, T. III 45. ♦ Fig. Stare de surescitare intensă. Dar de unde putea să știe... că de azi înainte demența mea a intrat într-o altă fază? IBRĂILEANU, A. 112.

DEMENȚĂ s.f. Alienație mintală, nebunie. ♦ (Fig.) Surescitare intensă (vecină cu nebunia). [Cf. fr. démence, it. demenza, lat. dementia].

DEMENȚĂ s. f. 1. alienație mintală, nebunie. 2. (fig.) surescitare intensă (vecină cu nebunia). (< fr. démence, lat. dementia)

DEMENȚĂ ~e f. 1) Stare a unei persoane demente; alienație; nebunie. 2) Manifestare de om dement. /<fr. démence, lat. dementia

demență f. 1. sminteală; 2. purtare svăpăiată.

*deménță f. pl. e (lat. dementia). Nebunie, zdruncinarea rațiuniĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

demență s. f., g.-d. art. demenței; pl. demențe

demență s. f., g.-d. art. demenței; pl. demențe

demență s. f., g.-d. art. demenței; pl. demențe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEMENȚĂ s. 1. v. nebunie. 2. demență precoce = schizofrenie.

DEMENȚĂ s. (MED.) 1. alienare, alienație, nebunie, sminteală, smintire, țicneală, boală mintală, (pop.) nebuneală, (înv. și reg.) smintă, (Transilv., Maram. și Ban.) bolînzie, (prin Bucov.) sălteală, (Mold.) zăluzeală, zăluzie, zărgheală, zărghenie, (fam.) căpială, (fig.) rătăcire, scrînteală, țăcăneală. 2. demență precoce = schizofrenie.

Intrare: demență
demență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demență
  • demența
plural
  • demențe
  • demențele
genitiv-dativ singular
  • demențe
  • demenței
plural
  • demențe
  • demențelor
vocativ singular
plural
demenție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demenție
  • demenția
plural
  • demenții
  • demențiile
genitiv-dativ singular
  • demenții
  • demenției
plural
  • demenții
  • demențiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

demență, demențesubstantiv feminin

  • 1. Alienație mintală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: nebunie
    • format_quote E pe cale să facă o demență melancolică. CAMIL PETRESCU, T. III 45. DLRLC
    • 1.1. Demență precoce = formă de schizofrenie care apare la tineri. DEX '09 DEX '98
      sinonime: schizofrenie
    • 1.2. Demență senilă = demență care progresează odată cu vârsta. DEX '09 DEX '98
    • 1.3. figurat Surescitare intensă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Dar de unde putea să știe... că de azi înainte demența mea a intrat într-o altă fază? IBRĂILEANU, A. 112. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.