9 definiții pentru demonolatru (persoană)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEMONOLATRU, -Ă, demonolatri, -e, adj., s. m. (Persoană) care adoră demonii. – Din fr. demonolâtre.
demonolatru, ~ă smf, a [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~e / E: fr démonolâtre] 1-2 (Persoană) care adoră demonii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMONOLATRU, demonolatri, adj., s. m. (Care este) adorator al demonilor. – Din fr. démonolâtre.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
DEMONOLATRU, -Ă adj., s.m. și f. Adorator al demonilor. [< fr. démonolâtre].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMONOLATRU adj., s. m. (adorator) al demonilor. (< fr. démolâtre)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
demonolatru (desp. -la-tru) adj. m., s. m., pl. demonolatri; adj. f., s. f. demonolatră, pl. demonolatre
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
demonolatru (-la-tru) adj. m., s. m., pl. demonolatri; adj. f., s. f. demonolatră, pl. demonolatre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
demonolatru adj. m., s. m. (sil. -tru), pl. demonolatri; f. sg. demonolatră, pl. demonolatre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
DEMONO- „demon, diavol”. ◊ gr. daimon „zeu, ființă supranaturală” > fr. démono-, it. id., engl. id., germ. dämono- > rom. demono-. □ ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de diavoli; ~graf (v. -graf), s. m. și f., autor al unor scrieri despre demoni; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care tratează despre credințele religioase referitoare la demoni; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a demonilor; ~latru (v. -latru), adj., s. m. și f., (persoană) care adoră demonii; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul demonilor; ~manie (v. -manie), s. f., tulburare mintală care constă în credința de a fi stăpînit de forțe diabolice; sin. demonopatie; ~patie (v. -patie), s. f., demonomanie*.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: -la-tru
substantiv masculin (M62) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
demonolatru, demonolatrisubstantiv masculin demonolatră, demonolatresubstantiv feminin demonolatru, demonolatrăadjectiv
- 1. (Persoană) care adoră demonii. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN MDN '00 DETS
etimologie:
- démonolâtre DEX '09 MDA2 DEX '98 DN MDN '00