DEPĂNĂTOARE, depănători, s. f. Dispozitiv pe care sînt așezate sculurile la mașinile care deapănă firul pe mosoare sau pe țevi; (în ind. casnică) unealtă simplă pe care e pus tortul cînd se deapănă; vîrtelniță.

DEPĂNĂTOARE ~ori f. 1) Mașină de depănat. 2) Dispozitiv pe care se instalează sculurile (la mașina de depănat). /a depăna + suf. ~ătoare

depănătoare f. unealtă de depănat, vârtelniță.

depănătóare f., pl. orĭ. Vîrtelniță, mașină care ține ața pe care o depenĭ.

DEPĂNĂTOR, -OARE, depănători, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. 3. S. f. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță. – Depăna + suf. -ător.

depănător¹, ~oare [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) dăp~, (reg) dăpân~ / Pl: ~i, ~oare / E: depăna + -ător] 1 sf Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat. 2 sf (În industria casnică) Vârtelniță. 3 smf Muncitor specializat în depănat. 4 sn Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii.

DEPĂNĂTOR, -OARE, depănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. 3. S. f. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță. – Depăna + suf. -ător.

depănătoare¹ (dispozitiv) s. f., g.-d. art. depănătorii; pl. depănători

depănătoare² (dispozitiv) s. f., g.-d. art. depănătorii; pl. depănători

depănătoare (instrument) s. f., g.-d. art. depănătorii; pl. depănători

DEPĂNĂTOARE s. (TEXT.) vârtelniță, (pop.) rășchitor, sucală, (reg.) letcă, roată, rotan, (înv.) sfârlează. (~ pentru firele de lână.)

DEPĂNĂTOARE s. vîrtelniță, (pop.) rășchitor, sucală, (reg.) letcă, roată, rotan, (înv.) sfîrlează. (~ pentru firele de lînă.)