16 definiții pentru deprinde

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPRINDE, deprind, vb. III. 1. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) învăța. ♦ Refl. A se familiariza cu cineva. 2. Tranz. A-și însuși cunoștințe (temeinice) într-un domeniu prin învățătură sau prin practică organizată, sistematică. ♦ A dresa. [Perf. s. deprinsei, part. deprins] – Lat. depre(he)ndere.

DEPRINDE, deprind, vb. III. 1. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) învăța. ♦ Refl. A se familiariza cu cineva. 2. Tranz. A-și însuși cunoștințe (temeinice) într-un domeniu prin învățătură sau prin practică organizată, sistematică. ♦ A dresa. [Perf. s. deprinsei, part. deprins] – Lat. depre(he)ndere.

deprinde [At: PSALT. 226/25 / V: (reg) dăp~, dip~ / Pzi: ~ind, (înv) ~inz / E: lat depre(he)ndere] 1 vt A-și însuși cunoștințe (temeinice) într-un domeniu prin învățătură sau prin practică organizată, sistematică. 2-3 vtr A (se) obișnui. 4 vr A se familiariza cu cineva. 5 vt (Înv) A instrui (pe cineva). 6 vt A dresa.

DEPRINDE, deprind, vb. III. 1. Refl. A se obișnui, a se deda, a se învăța. La început se pare greu, dar te vei deprinde. NEGRUZZI, S. I 9. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») Într-atît mă deprinsesem cu el că, o zi de se întîmpla să nu-l văd, îi simțeam lipsa. M. I. CARAGIALE, C. 35. Ion a fost doar militar, trăiește de atîta vreme în București, i s-a deprins urechea cu... saluturile sergenților și ale caporalilor din armată. SP. POPESCU, M. G. 50. S-a deprins Radu cu toate, pentru că era băiat bun. VLAHUȚĂ, O. A. 96. (Refl. reciproc) Încet, încet, se deprinseră unii cu alții. ISPIRESCU, L. 8. ◊ (Determinarea este o completivă cu verbul la conjunctiv) Duduca Florica se deprinsese să audă asemenea vorbe, așa că nu l-a băgat în seamă. GALAN, Z. R. 87. Am căutat să-mi întocmesc o viață cinstită, să mă deprind din nou să lucrez. ANGHEL-IOSIF, C. L. 85. Din copilărie, cu tine m-am deprins Să-mpart orice simțire de care sînt cuprins. ALECSANDRI, O. 78. ◊ (Cu un complement indirect) De atîția ani de zile s-a deprins a cunoaște vaporul, după catarte și coș. DUNĂREANU, CH. 105. Socoți d-ta c-oi lăsa eu să strici bunătate de casă, unde m-am deprins a veni de douăzeci ș-atîți de ani. ALECSANDRI, T. I 359. ◊ (Rar, eliptic) Fata moșneagului se deprinsese așa de harnică, cît totdeauna gătea toate lucrurile. SBIERA, P. 212. ◊ Tranz. Îl deprinsese ca să n-o întrebe niciodată unde se duce și de unde vine. BART, E. 53. Tu cu școala ta l-ai deprins cu nărav. CREANGĂ, A. 13. Dan... zice maiestos:... Așa m-au deprins Ștefan, ușoară țărna-i fie! La trai fără mustrare și fără prihănie. ALECSANDRI, P. A. 172. 2. Tranz. (Complementul indică lucrul învățat) A-și însuși cunoștințe (temeinice) într-un domeniu, prin învățătură sau practică organizată, sistematică. Dar tu, fetișcană de făurar... Tu n-ai apucat să deprinzi altă școală Decît slugăreala pe la ușa bogatului. DEȘLIU, G. 53. Coconul împărătesc... deprinsese de la oștenii curții călăria și armele. SADOVEANU, D. P. 15. Deprinsese curînd mecanismul serviciului și era un bun funcționar. GALACTION, O. I 617. El deprindea într-o zi ce alții nu deprindea într-un an de zile. SBIERA, P. 248. ◊ Fig. Slove din carte n-am învățat a ceti, dar sufletul oamenilor l-am deprins. SADOVEANU, Z. C. 224. ◊ (Complementul indică persoana pe care cineva o instruiește) Ne-ai deprins o țîră cu cartea. CAMILAR, N. II 381. ♦ A dresa. Strămoșii noștri aveau obicei de a îmblînzi șoimii și a-i deprinde la vînat. ALECSANDRI, P. P. 60. – Forme gramaticale: perf. s. deprinsei, part. deprins.

A DEPRINDE deprind tranz. 1) A face să se deprindă. 2) (activități, procese etc.) A însuși treptat. /<lat. depre[he]ndere

A SE DEPRINDE mă deprind intranz. (urmat de determinări introduse prin prepoziția cu) A căpăta anumite deprinderi; a se obișnui. ~ cu lucrul nou. /<lat. depre[he]ndere

deprinde v. 1. a exersa, a învăța în practică: a deprinde copiii cu armele; 2. a se obișnui: s’a deprins cu el. [Lat. DEPREHENDERE, a, apuca, de unde a învăța ceva bun sau rău (cf. apucătură)].

*deprínd, -príns, a -prínde v. tr. (lat. depréndere, a prinde cu mintea; it. appréndere, fr. apprendre, a învăța). Exercitez, învăț, obișnuiesc: a deprinde copiiĭ la alergat, să alerge, cu armele. Deprind cu clima, aclimatez. V. refl. A te deprinde să suferĭ, cu suferința, cu lupta.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deprinde (a ~) (desp. de-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deprind, 2 sg. deprinzi, 3 sg. deprinde, perf. s. 1 sg. deprinsei, 1 pl. deprinserăm, m.m.c.p. 1 pl. deprinseserăm; conj. prez. 1 sg. să deprind, 3 să deprindă; ger. deprinzând; part. deprins

deprinde (a ~) (de-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deprind, 1 pl. deprindem, 2 pl. deprindeți, perf. s. 1 sg. deprinsei, 1 pl. deprinserăm; conj. prez. 3 deprindă; imper. 2 sg. deprinde; ger. deprinzând; part. deprins

deprinde vb. (sil. -prin-) → prinde

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEPRINDE vb. 1. v. aclimatiza. 2. v. dresa. 3. v. însuși. 4. a se împăca, a se obișnui. (Nu mă pot ~ cu gândul că...)

DEPRINDE vb. 1. a (se) aclimatiza, a (se) acomoda, a (se) adapta, a (se) deda, a (se) familiariza, a (se) învăța, a (se) obișnui, (reg.) a (se) hîrsi. (S-a ~ în noul mediu.) 2. a dresa. (A ~ un animal, la circ.) 3. a-și însuși, a învăța, a prinde. (Nu e meșteșug pe care să nu-l poată ~.) 4. a se împăca, a se obișnui. (Nu mă pot ~ cu gîndul că...)

A se deprinde ≠ a (se) debarasa, a (se) dezbăra, a (se) dezvăța, a se dezobișnui

A deprinde ≠ a debarasa, a dezbăra, a dezobișnui, a dezvăța

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

deprinde (deprind, deprins), vb. – A deprinde, a familiariza, a obișnui. Lat. dĕprĕhĕndĕre (Pușcariu 501; Candrea-Dens., 1450; REW 2574; Tiktin; Candrea; Scriban; Rosetti, I, 164); cf. v. sp. (gal.) deprender și, cu alt suf., it. apprendere, fr. apprendre.Der. deprindere, s. f. (uzanță, obicei; practică); nedeprins, adj. (puțin familiarizat).

Intrare: deprinde
  • silabație: de-prin-de info
verb (VT627)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deprinde
  • deprindere
  • deprins
  • deprinsu‑
  • deprinzând
  • deprinzându‑
singular plural
  • deprinde
  • deprindeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deprind
  • deprinz
(să)
  • deprind
  • deprinz
  • deprindeam
  • deprinsei
  • deprinsesem
a II-a (tu)
  • deprinzi
(să)
  • deprinzi
  • deprindeai
  • deprinseși
  • deprinseseși
a III-a (el, ea)
  • deprinde
(să)
  • deprindă
  • deprinză
  • deprindea
  • deprinse
  • deprinsese
plural I (noi)
  • deprindem
(să)
  • deprindem
  • deprindeam
  • deprinserăm
  • deprinseserăm
  • deprinsesem
a II-a (voi)
  • deprindeți
(să)
  • deprindeți
  • deprindeați
  • deprinserăți
  • deprinseserăți
  • deprinseseți
a III-a (ei, ele)
  • deprind
(să)
  • deprindă
  • deprinză
  • deprindeau
  • deprinseră
  • deprinseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deprinde, deprindverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) obișnui, a (se) învăța. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote La început se pare greu, dar te vei deprinde. NEGRUZZI, S. I 9. DLRLC
    • format_quote Într-atît mă deprinsesem cu el că, o zi de se întîmpla să nu-l văd, îi simțeam lipsa. M. I. CARAGIALE, C. 35. DLRLC
    • format_quote Ion a fost doar militar, trăiește de atîta vreme în București, i s-a deprins urechea cu... saluturile sergenților și ale caporalilor din armată. SP. POPESCU, M. G. 50. DLRLC
    • format_quote S-a deprins Radu cu toate, pentru că era băiat bun. VLAHUȚĂ, O. A. 96. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Încet, încet, se deprinseră unii cu alții. ISPIRESCU, L. 8. DLRLC
    • format_quote Duduca Florica se deprinsese să audă asemenea vorbe, așa că nu l-a băgat în seamă. GALAN, Z. R. 87. DLRLC
    • format_quote Am căutat să-mi întocmesc o viață cinstită, să mă deprind din nou să lucrez. ANGHEL-IOSIF, C. L. 85. DLRLC
    • format_quote Din copilărie, cu tine m-am deprins Să-mpart orice simțire de care sînt cuprins. ALECSANDRI, O. 78. DLRLC
    • format_quote De atîția ani de zile s-a deprins a cunoaște vaporul, după catarte și coș. DUNĂREANU, CH. 105. DLRLC
    • format_quote Socoți d-ta c-oi lăsa eu să strici bunătate de casă, unde m-am deprins a veni de douăzeci ș-atîți de ani. ALECSANDRI, T. I 359. DLRLC
    • format_quote rar eliptic Fata moșneagului se deprinsese așa de harnică, cît totdeauna gătea toate lucrurile. SBIERA, P. 212. DLRLC
    • format_quote Îl deprinsese ca să n-o întrebe niciodată unde se duce și de unde vine. BART, E. 53. DLRLC
    • format_quote Tu cu școala ta l-ai deprins cu nărav. CREANGĂ, A. 13. DLRLC
    • format_quote Dan... zice maiestos:... Așa m-au deprins Ștefan, ușoară țărna-i fie! La trai fără mustrare și fără prihănie. ALECSANDRI, P. A. 172. DLRLC
  • 2. tranzitiv A-și însuși cunoștințe (temeinice) într-un domeniu prin învățătură sau prin practică organizată, sistematică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dar tu, fetișcană de făurar... Tu n-ai apucat să deprinzi altă școală Decît slugăreala pe la ușa bogatului. DEȘLIU, G. 53. DLRLC
    • format_quote Coconul împărătesc... deprinsese de la oștenii curții călăria și armele. SADOVEANU, D. P. 15. DLRLC
    • format_quote Deprinsese curînd mecanismul serviciului și era un bun funcționar. GALACTION, O. I 617. DLRLC
    • format_quote El deprindea într-o zi ce alții nu deprindea într-un an de zile. SBIERA, P. 248. DLRLC
    • format_quote figurat Slove din carte n-am învățat a ceti, dar sufletul oamenilor l-am deprins. SADOVEANU, Z. C. 224. DLRLC
    • format_quote Ne-ai deprins o țîră cu cartea. CAMILAR, N. II 381. DLRLC
    • 2.1. Dresa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: dresa
      • format_quote Strămoșii noștri aveau obicei de a îmblînzi șoimii și a-i deprinde la vînat. ALECSANDRI, P. P. 60. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.