42 de definiții pentru dirdicat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DERĂTECA vb. I v. deretica.

DERDICA vb. I v. deretica.

DERETECA vb. I v. deretica.

DERETICA, deretic, vb. I. Intranz. A face ordine și curățenie prin casă. ♦ Tranz. A pune ceva în ordine; a aranja. [Var.: derăteca, derdica, dereteca vb. I] – Lat. de-radicare.

DERETICA, deretic, vb. I. Intranz. A face ordine și curățenie prin casă. ♦ Tranz. A pune ceva în ordine; a aranja. [Var.: derăteca, derdica, dereteca vb. I] – Lat. de-radicare.

deretica [At: PSALT. 89/34 / V: ~teca, direteca, dir~, diritica, ~răt~, dirăt~[1], dărăt~, dărăteca, ~rădica, ~redica, ~ridica, dirădica, diridica, derdica, dirdica, drădica / Pzi: ~etic / E: lat deradicare] 1 vt (Înv) A înlătura, a face să dispară. 2 vt (Înv) A scăpa (de)..., a elibera (de)... 3 vt (Înv) A dărui. 4 vi A face ordine și curățenie prin casă. 5 vt A pune ceva în ordine Si: a aranja. 6 vi (Buc) A umbla (sau a da o raită) prin împrejurimi.

  1. Din varianta dirăt~ rezultă → dirătica, dar această formă nu este menționată în dicționar, posibil dirăteca. — Ladislau Strifler

DERETICA, deretic, vb. I. 1. Intranz. A face rînduială, a curăța prin casă (scuturînd așternutul, ștergînd praful, măturînd etc.). Se mișca încolo și încoace prin cameră, dereticînd și așezînd. Deretica smuncind și așeza trîntind. SADOVEANU, N. F. 5. Atunci se pune fata și scutură și deretică. ISPIRESCU, L. 337. 2. Tranz. A pune (ceva) în ordine, a aranja. Afară se auzea ploaia cernută fără istov, glasul birjarului dereticînd ceva în jurul trăsurii. C. PETRESCU, S. 81. În vremea asta tu deretică toate și pregătește cele de cuviință. SADOVEANU, D. P. 78. – Variante: (regional) derădica (SBIERA, P. 31), derăteca (VLAHUȚĂ, N. 9), derdica, derdic (CREANGĂ, A. 69), dereteca (CAMIL PETRESCU, T. I 542, ISPIRESCU, L. 149, POPESCU, B. III 118), diretica (la TDRG) vb. I.

A DERETICA deretic intranz. A face ordine și curățenie în casă. /<lat. deradicare

derădicà v. Mold. a deretica: derăticam și măturam prin casă CR.

dereticà v. a pune în ordine, a așeza lucrurile la locul lor (mai ales în casă). [Mold. derădicà: lat. DERADICARE].

derădíc și derătic V. deretic.

derétic și dirétic, a -á v. tr. (lat. *de- și *diréctico, -áre, d. dirigere, directum, a îndrepta. V. dreg). Așez, aranjez, pun lucrurile la locu lor: să diretice pin ĭatacurĭ (VR. 1923, 4, 24). Fig. Vechĭ (infl. de ridic). Înlătur, mătrășesc: l-a direticat de pe fața pămîntuluĭ. – În Munt. (vechĭ) și dărătec, dărátic. În Mold. nord. Trans. diredíc, dirădíc; maĭ vechĭ derădic, deredic, derádic și derătic. – Și derdíc, drădïc. V. chitesc, zăhăĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deretica (a ~) vb., ind. prez. 3 deretică

deretica vb., ind. prez. 1 sg. deretic, 3 sg. și pl. deretică

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DERETICA vb. a curăța, a scutura, a strânge, (înv. și reg.) a griji, (reg.) a rândui, (prin Bucov.) a cioroboti, (Transilv.) a câștiga, (Ban. și Transilv.) a orândui, (Transilv.) a tăgăși, (Transilv. și Maram.) a ticăzui, (Transilv.) a tistăli. (A ~ prin casă de sărbători.)

DERETICA vb. a curăța, a scutura, a strînge, (înv. și reg.) a griji, (reg.) a rîndui, (prin Bucov.) a cioroboti, (Transilv.) a cîștiga, (Ban. și Transilv.) a orîndui, (Transilv.) a tăgăși, (Transilv. și Maram.) a ticăzui, (Transilv.) a tistăli. (A ~ prin casă de sărbători.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

deretica (deretic, dereticat), vb.1. (Înv.) A da la o parte. – 2. A degaja, a elibera (interiorul casei). – 3. A face curățenie, a curăța. – Var. der(ă)dica, dereteca, diretica, d(i)rădica, der(e)dica. Lat. *dēradĭcāre „a dezrădăcina” (Candrea-Dens., 484; Candrea; Graur, BL, IV, 184; Cortés 127), ipoteză confirmată de prima var., și de sensul vechi: cf. voi dărăteca pre cei fără de lege (Biblia 1688). Totuși, Pușcariu 503; Tiktin și Scriban preferă să se refere la lat. *directĭcāre, de la rectus.

Intrare: dirdicat
dirdicat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dirdicat
  • dirdicatul
  • dirdica
  • dirdicata
plural
  • dirdicați
  • dirdicații
  • dirdicate
  • dirdicatele
genitiv-dativ singular
  • dirdicat
  • dirdicatului
  • dirdicate
  • dirdicatei
plural
  • dirdicați
  • dirdicaților
  • dirdicate
  • dirdicatelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deretica, dereticverb

  • 1. A face ordine și curățenie prin casă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se mișca încolo și încoace prin cameră, dereticînd și așezînd. Deretica smuncind și așeza trîntind. SADOVEANU, N. F. 5. DLRLC
    • format_quote Atunci se pune fata și scutură și deretică. ISPIRESCU, L. 337. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A pune ceva în ordine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: aranja
      • format_quote Afară se auzea ploaia cernută fără istov, glasul birjarului dereticînd ceva în jurul trăsurii. C. PETRESCU, S. 81. DLRLC
      • format_quote În vremea asta tu deretică toate și pregătește cele de cuviință. SADOVEANU, D. P. 78. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.