12 definiții pentru des (pref.)
din care- explicative (11)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DES1- (Înaintea vocalelor și consoanelor sonore, în forma dez-) Element de compunere cu sens privativ, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. [Var.: dez-, dis-] – Lat. dis-, fr. des-.
DES1- pref. (Înaintea vocalelor și a consoanelor sonore, în forma dez-). Element de compunere cu sens privativ, care servește la formarea unor verbe ca: dezaproba, dezlipi, desface etc., a unor adjective ca: desfrînat, dezumflat etc. și a unor substantive ca: dezrobire, dezgropare etc. – Variantă: dez- pref.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DES- /DE- /DEZ- pref. „desfacere”, „negație”, „intrare, pătrundere”. (< fr. dés-, dé-, cf. lat. dis)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
1) des- și (est) dis- (lat. dis-), pref. privativ în cuv. vechĭ: dez-brac, des-ham, des-prind, dez-vîrtesc. Dis- se întrebuințează și în cuv. noŭă literare, ca: dis-pun, dis-par. V. de- și dez-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dis4- vz des- corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZ- v. des1-.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DIS- v. des1-.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de gudovan
- acțiuni
DEZ- pref. v. des-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DE2- elem. des-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DEZ- elem. des-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dez- prefix privativ ca și des, dar uzitat înainte de b, d, l, m, n, r și v: dez-bin, dez-doĭesc, dez-leg, dez-morțesc, dez-nod, dez-robesc, dez-văț. În cuv. moderne ca dezaprob, dezinfectez, care încep cu vocală, poate fi considerat ca venind d. fr. dés-. V. dis-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
des- – Pref. care intră în compunerea a numeroase cuvinte de orice proveniență (lat. desface; sl. despăgubi; fr. descentraliza; etc.) pentru a indica o acțiune contrarie celei indicate de cuvîntul primitiv. Lat. dĭs-, cf. it. dis-, fr. dés-, sp. des-. Pref. verbal, încă activ. Nu se menționează în continuare decît cuvintele la care este de presupus că respectiva compunere cu dis- este anterioară rom.; în celelalte cazuri, cf. cuvîntul de bază. Modern se scrie dez- înainte de b, d, l, m, n, r, v. Utilitatea acestei inovații pare discutabilă, iar diferența de pronunțare a pref., de ex., în descompunere și în desbate, este de nesesizat pentru majoritatea vorbitorilor rom. Este evident, pe de altă parte, că timbrul Z nu este propriu cons. în discuție, ci introdus de cea următoare, și că grafii ca dezlipi sau dezvoltat nu sînt transcrieri mai fidele decît deslipi sau desvoltat.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
deselement de compunere, prefix
- 1. Element de compunere cu sens privativ, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. DEX '98 DLRLC
- diferențiere Element de compunere cu semnificația „desfacere”, „negație”, „intrare, pătrundere”. MDN '00
- comentariu Înaintea vocalelor și consoanelor sonore se folosește forma dez-. DEX '98 DLRLC
etimologie:
- des- DEX '98 MDN '00
- dis- DEX '98