DESCONSIDERAȚIE, desconsiderații, s. f. (Rar) Desconsiderare. [Var.: desconsiderațiune s. f.] – După fr. déconsidération.

desconsiderație sf [At: DEX / V: ~iune / Pl: ~ii / E: desconsidera cf fr déconsidération] Desconsiderare.

DESCONSIDERAȚIE, desconsiderații, s. f. Desconsiderare. [Var.: desconsiderațiune s. f.] – După fr. déconsidération.

DESCONSIDERAȚIE s. f. Desconsiderare.

DESCONSIDERAȚIE s.f. Desconsiderare. [Gen. -iei, var. desconsiderațiune s.f. / cf. fr. déconsideration].

DESCONSIDERAȚIE s. f. desconsiderare. (după fr. déconsidération)

DESCONSIDERAȚIE f. Lipsă de considerație. [Art. desconsiderația; G.-D. desconsiderației; Sil. -ți-e] /<fr. déconsidération

desconsiderațiune sf vz desconsiderație

DESCONSIDERAȚIUNE s.f. v. desconsiderație.

desconsiderați(un)e f. pierderea stimei publice.

*desconsiderațiúne f. (d. consid., după fr. déconsidération). Lipsă de considerațiune, de stimă, de respect. Și dis- și -ațíe și -áre.

desconsiderație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. desconsiderația (desp. -ți-a), g.-d. art. desconsiderației; pl. desconsiderații, art. desconsiderațiile (desp. -ți-i-)

desconsiderație (rar) (-ți-e) s. f., art. desconsiderația (-ți-a), g.-d. art. desconsiderației; pl. desconsiderații, art. desconsiderațiile (-ți-i-)

desconsiderație s. f. (sil. -ți-e), art. desconsiderația (sil. -ți-a), g.-d. art. desconsiderației; pl. desconsiderații, art. desconsiderațiile (sil. -ți-i-)

DESCONSIDERAȚIE s. v. dispreț.

DESCONSIDERAȚIE s. desconsiderare, dispreț, (înv.) defăimare. (Avea o atitudine de ~.)