DESCOTOROSI, descotorosesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) degaja, a (se) elibera, a scăpa de cineva sau de ceva care supără, care incomodează; a (se) dezbăra. – Pref. des- + cotorosi.

descotorosi vtr [At: ȘEZ. 226 / V: ~ortosi, discortosi, dis~ / Pzi: ~sesc / E: des- + cotorosi] 1-2 A (se) elibera de cineva sau de ceva care supără, incomodează, deranjează Si: a (se) dezbăra.

DESCOTOROSI, descotorosesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) degaja, a (se) elibera, a scăpa de cineva sau de ceva care supără, care incomodează; a (se) dezbăra. – Des¹- + cotorosi.

DESCOTOROSI, descotorosesc, vb. IV. Refl. A scăpa de cineva sau de ceva care supără, care este neplăcut, care incomodează; a se dezbăra. Băieții se descotoroseau de guler și cravată. PAS, Z. I 122. Sabina urcă scările pe covorul moale, bucuroasă că s-a descotorosit atît de repede. C. PETRESCU, C. V. 367. Vedea omul... că nu se poate descotorosi de mine cu vorbe. CREANGĂ, A. 46. ◊ Tranz. Nevasta... făcea zile fripte bărbatului, ca să-l poată descotorosi o dată de frate-său. CREANGĂ, P. 38.

A DESCOTOROSI ~esc tranz. A face să se descotorosească. /des- + a cotorosi

A SE DESCOTOROSI mă ~esc intranz. A reuși să se elibereze de ceva sau de cineva care incomodează; a se dezbăra; a scăpa; a se debarasa. /des- + a cotorosi

descotorosì v. Mold. a se cortorosi de cineva: nu se poate descotorosi de mine CR.

descortosi v vz descotorosi

cortorosésc (Munt.) și cotorosésc (Munt. Mold.) v. tr. (bg. kurtulisŭ, d. turc. kurtarmak, a libera, a salva, kurtulmak, a se cotorosi. Cp. cu mîntuĭ). Fam. Liberez, scap, descarc: a te cortorosi de un om, de-o belea. V. refl. M’am cortorosit de el. – Și descotorosesc (Mold.). V. dezbar.

descotorosésc V. cortorosesc.

descotorosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descotorosesc, 3 sg. descotorosește, imperf. 1 descotoroseam; conj. prez. 1 sg. să descotorosesc, 3 să descotorosească

descotorosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descotorosesc, imperf. 3 sg. descotorosea; conj. prez. 3 să descotorosească

descotorosi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descotorosesc, imperf. 3 sg. descotorosea; conj. prez. 3 sg. și pl. descotorosească

DESCOTOROSI vb. 1. v. debarasa. 2. a se debarasa, a scăpa, (fig.) a se curăța. (S-a ~ satul de un trândav.) 3. v. dezbăra.

DESCOTOROSI vb. 1. a se debarasa, a se degaja, a se dezbăra, a scăpa, (reg.) a se cortorosi, (Bucov.) a se coroti, (grecism înv.) a exoflisi, (fig.) a se scutura. (S-a ~ cu greu de un musafir nepoftit.) 2. a se debarasa, a scăpa, (fig.) a se curăța. (S-a ~ satul de un trîndav.) 3. a (se) debarasa, a (se) dezbăra, a (se) dezobișnui, a (se) dezvăța, a (se) lăsa, a scăpa, (fig.) a (se) scutura, (fam. fig.) a înțărca. (S-a ~ de un viciu.)