opțiuni
  • info

17 definiții pentru descuraja

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCURAJA, descurajez, vb. I. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă curajul, entuziasmul, speranța; a (se) demoraliza. – După fr. décourager.

descuraja [At: VALIAN / Pzi: ~jez / E: fr décourager] 1-2 vtr (A-și pierde sau) a face să-și piardă curajul. 3 vr A fi deprimat.

DESCURAJA, descurajez, vb. I. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă curajul, entuziasmul, nădejdea; a (se) demoraliza. – După fr. décourager.

DESCURAJA, descurajez, vb. I. Tranz. A face să-și piardă curajul, entuziasmul, interesul, nădejdea. În loc să descurajeze cu toată energia patima lui Zaharia Duhu, încă o dată o întețea. C. PETRESCU, R. DR. 229. ♦ Refl. A pierde curajul, a deznădăjdui. Se descurajează prea ușor.

DESCURAJA vb. I. tr. A fi sau a aduce pe cineva în stare de a-și pierde curajul. [P.i. -jez, 3,6 -jează, ger. -jînd. / după fr. décourager].

DESCURAJA vb. refl., tr. a aduce pe cineva în stare de a-și pierde curajul; a demoraliza, a descumpăni. (după fr. décourager)

A DESCURAJA ~ez tranz. A face să se descurajeze; a demoraliza; a demonta. /<fr. decourager

A SE DESCURAJA mă ~ez intranz. A-și pierde curajul, siguranța în forțele proprii; a se demoraliza. /<fr. décourager

descurajà v. 1. a lua curajul; 2. a pierde curajul.

*descurajéz v. tr. (fr. décourager). Fac să peardă curaju. V. refl. Perd curaju.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

descuraja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descurajez, 3 descurajează, 1 pl. descurajăm; conj. prez. 1 sg. să descurajez, 3 să descurajeze; ger. descurajând

descuraja (a ~) vb., ind. prez. 3 descurajează, 1 pl. descurajăm; conj. prez. 3 să descurajeze; ger. descurajând

descuraja vb., ind. prez. 1 sg. descurajez, 3 sg. și pl. descurajează, 1 pl. descurajăm; conj. prez. 3 sg. și pl. descurajeze; ger. descurajând

descuraja (ind. prez. 3 sg. și pl. descurajează, ger. descurajînd)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESCURAJA vb. a (se) demoraliza, a (se) deprima, (fig.) a (se) demobiliza. (S-a ~ de tot.)

DESCURAJA vb. a (se) demoraliza, a (se) deprima, (fig.) a (se) demobiliza. (S-a ~ de tot.)

A descuraja ≠ a îmbărbăta, a încuraja

Intrare: descuraja
verb (VT203)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descuraja
  • descurajare
  • descurajat
  • descurajatu‑
  • descurajând
  • descurajându‑
 singular plural
  • descurajează
  • descurajați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descurajez
 (să)
  • descurajez
  • descurajam
  • descurajai
  • descurajasem
a II-a (tu)
  • descurajezi
 (să)
  • descurajezi
  • descurajai
  • descurajași
  • descurajaseși
a III-a (el, ea)
  • descurajează
 (să)
  • descurajeze
  • descuraja
  • descurajă
  • descurajase
plural I (noi)
  • descurajăm
 (să)
  • descurajăm
  • descurajam
  • descurajarăm
  • descurajaserăm
  • descurajasem
a II-a (voi)
  • descurajați
 (să)
  • descurajați
  • descurajați
  • descurajarăți
  • descurajaserăți
  • descurajaseți
a III-a (ei, ele)
  • descurajează
 (să)
  • descurajeze
  • descurajau
  • descurajară
  • descurajaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descuraja, descurajezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.