9 definiții pentru descântătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCÂNTĂTURĂ, descântături, s. f. (Rar) Descântec. – Descânta + suf. -ătură.

descântătu sf [At: MAIOR, I. B. 282/11 / Pl: ~ri / E: descânta + -tură] 1 (Îvp) Descântec (1). 2 (Trs; Mol) Strigătură în timpul unui dans popular.

DESCÂNTĂTURĂ, descântături, s. f. Descântec. – Descânta + suf. -ătură.

DESCÎNTĂTURĂ, descîntături, s. f. Descîntec.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

descântătu (înv., pop.) s. f., g.-d. art. descântăturii; pl. descântături

descântătu (rar) s. f., g.-d. art. descântăturii; pl. descântături

descântătu s. f., g.-d. art. descântăturii; pl. descântături

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESCÂNTĂTU s. v. descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.

descîntătu s. v. DESCÎNTEC. FARMEC. MAGIE. VRAJĂ. VRĂJITORIE.

Intrare: descântătură
descântătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descântătu
  • descântătura
plural
  • descântături
  • descântăturile
genitiv-dativ singular
  • descântături
  • descântăturii
plural
  • descântături
  • descântăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descântătu, descântăturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Descânta + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.