desfundare sf [At: POLIZU / V: (reg) dăs~, dis~ / Pl: ~dări / E: desfunda] 1 Deschidere a unui recipient, de obicei un butoi, prin scoaterea capacului sau a cepului Si: desfundat¹ (1). 2 Scoatere a dopului unei sticle sau damigene înfundate Si: desfundat¹ (2), destupare. 3 Revărsare a unei surse de apă Si: desfundat¹ (3). 4 Spargere a unui abces Si: desfundat¹ (4). 5 Curățare sau golire a unui canal, șanț, a unei conducte etc. Si: desfundat¹ (5). 6 Lucrare a unui teren pentru pregătirea unei plantații viticole sau pomicole Si: desfundat¹ (6). 7 Deteriorare a unui drum din cauza ploii, a noroiului sau a apei revărsate Si: desfundat¹ (7). 8 Dezghețare a solului Si: desfundat¹ (8). 9 (Rar) Deschidere a unei căi de acces într-un loc neumblat Si: desfundat¹ (9).

DESFUNDARE, desfundări, s. f. Faptul de a desfunda. 1. Deschidere, destupare a unui vas închis. Vartolomeu Diaconu s-a îndeletnicit cu desfundarea sticlelor. C. PETRESCU, A. 292. 2. Destupare, curățire a unei țevi, a unui orificiu etc. Dorința comunei a fost a spori cantitatea apei bună de beut... prin desfundarea izvoarelor. I. IONESCU, P. 422.

desfundare s. f., g.-d. art. desfundării; pl. desfundări

desfundare s. f., g.-d. art. desfundării; pl. desfundări

desfundare s. f., g.-d. art. desfundării; pl. desfundări

DESFUNDARE s. 1. v. destupare. 2. desțelenire. (~ unui teren.)

DESFUNDARE s. 1. deschidere, destupare. (~ unei sticle.) 2. desțelenire. (~ unui teren.)