opțiuni
  • info

11 definiții pentru desfătător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESFĂTĂTOR, -OARE, desfătători, -oare, adj. Care-ți desfată ochii sau simțurile; încântător, plăcut. – Desfăta + suf. -tor.

desfătător, ~oare a [At: MOLNAR, E. S. 32/4 / Pl: ~i, ~oare / E: desfăta + -tor] Care desfată Si: încântător, plăcut, (rar) desfătat2, (înv) desfătăcios.

DESFĂTĂTOR, -OARE, desfătători, -oare, adj. Care-ți desfată ochii sau simțurile; încântător, plăcut. – Desfăta + suf. -ător.

DESFĂTĂTOR, -OARE, desfătători, -oare, adj. Care desfată ochii sau simțurile; plăcut, încîntător. Dincolo de aste primejdii se întindea o grădină desfătătoare. POPESCU, B. I 91. Vederea desfătătoare ce avea pe mare camera noastră ne făcu să uităm suferințele. BOLINTINEANU, O. 294. În ce loc a fost vînătoarea... mai desfătătoare? ODOBESCU, S. III 78.

DESFĂTĂTOR ~oare (~ori, ~oare) Care desfată; încântător; fermecător. /a desfăta + suf. ~ător

desfătător a. care desfată, delicios.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

desfătător adj. m., pl. desfătători; f. sg. și pl. desfătătoare

desfătător adj. m., pl. desfătători; f. sg. și pl. desfătătoare

desfătător adj. m., pl. desfătători; f. sg. și pl. desfătătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESFĂTĂTOR adj. 1. v. încântător. 2. încântător, mângâietor, plăcut, (înv.) mângâios. (Un peisaj ~.)

DESFĂTĂTOR adj. 1. captivant, cuceritor, fascinant, fermecător, încîntător, răpitor, seducător, (rar) subjugător, (franțuzism) șarmant, (înv.) desfătat, (fig.) delicios, hipnotizant, savuros. (Un spectacol ~.) 2. încîntător, mîngîietor, plăcut, (înv.) mîngîios. (Un peisaj ~.)

Intrare: desfătător
desfătător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desfătător
  • desfătătorul
  • desfătătoru‑
  • desfătătoare
  • desfătătoarea
plural
  • desfătători
  • desfătătorii
  • desfătătoare
  • desfătătoarele
genitiv-dativ singular
  • desfătător
  • desfătătorului
  • desfătătoare
  • desfătătoarei
plural
  • desfătători
  • desfătătorilor
  • desfătătoare
  • desfătătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

desfătător, desfătătoareadjectiv

  • 1. Care-ți desfată ochii sau simțurile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fermecător plăcut încântător
    • format_quote Dincolo de aste primejdii se întindea o grădină desfătătoare. POPESCU, B. I 91. DLRLC
    • format_quote Vederea desfătătoare ce avea pe mare camera noastră ne făcu să uităm suferințele. BOLINTINEANU, O. 294. DLRLC
    • format_quote În ce loc a fost vînătoarea... mai desfătătoare? ODOBESCU, S. III 78. DLRLC
etimologie:
  • Desfăta + sufix -tor. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.