16 definiții pentru despuiere

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESPUIERE, despuieri, s. f. Acțiunea de a (se) despuia și rezultatul ei. ◊ Despuierea scrutinului = scoaterea din urnă a buletinelor de vot și numărarea lor. [Pr.: -pu-ie-.Var.: despoiere s. f.] – V. despuia.

DESPUIERE, despuieri, s. f. Acțiunea de a (se) despuia și rezultatul ei. ◊ Despuierea scrutinului = scoaterea din urnă a buletinelor de vot și numărarea lor. [Pr.: -pu-ie-.Var.: despoiere s. f.] – V. despuia.

despuiere sf [At: BIBLIA (1688), 71/1 / V: ~poiare, ~poie~, ~iare, dispoiare, dispoie~ / Pl: ~ri / E: despuia] 1 (Înv) Jupuire de piele Si: despuiat1 (1). 2 (Trs) Desprindere a blănii jupuite de pe piele Si: despuiat1 (2). 3 (Înv) Coșcovire a tencuielii Si: despuiat1 (3). 4 Dezbrăcare până la piele Si: despuiat1 (4). 5 Rămânere într-o ținută vestimentară excesiv de sumară Si: despuiat1 (5). 6 (Pex) Dezbrăcare. 7 (Pan) Scoatere a cojii unor fructe, legume etc. Si: despuiat1 (7). 8 (Ban; îf ~poi~) Desprindere a boabelor de pe cocean Si: despuiat1 (8). 9 (Reg; îf ~poi~) Curățare a foilor de pe știulete Si: despuiat1 (9). 10 (Pan) Cădere a frunzelor Si: despuiat1 (10). 11 (Pan) Dispariție a vegetației Si: despuiat1 (11). 12 (Pan) Defrișare. 13-14 Însușire prin mijloace necinstite a (tot) ceea ce are mai de preț cineva Si: despuiat1 (13-14). 15 Privare în mod nedrept de către asupritor a celui asuprit de anumite bunuri Si: despuiat1 (15). 16 Depopulare. 17 Privare de un drept, un bun etc. de care cineva se bucurase mai înainte Si: despuiat1 (17). 18 Extragere a tot ceea ce prezintă interes în vederea unei cercetări, analize etc. 19 (Îe) ~ea scrutinului Scoatere din urnă și numărare a tuturor voturilor obținute de candidați într-o alegere. 20 (Îvr; ccr) Rămășițe pământești.

DESPUIERE, despuieri, s. f. (Neobișnuit la pl.) Acțiunea de a (se) despuia. 1. Prădare, jefuire. (Atestat în forma despoiere) Ispitele sînt... despoierea și mișălia, minciuna și lăcomia, zgîrcenia și împilarea domnilor și a boierilor. RUSSO, O. 41. ♦ (Concretizat, la pl., neobișnuit) Pradă de război. (Cu pronunțare regională) Mai încolo pe ziduri, stau rînduite, peste un zăblău (= pătură) vărgat, arme de tot felul, coifuri, zale de fier, tuiuri, iatagane trunchiete și dispuieri luate de pe la dușmanii învinși. ODOBESCU, S. A. 85. 2. Dezbrăcare (pînă la piele). 3. Extragere amănunțită (dintr-o carte, un dosar, un document, un manuscris) a tot ce prezintă interes pentru o anumită chestiune. 4. (În expr.) Despuierea scrutinului = deschiderea urnelor și numărarea voturilor. Consiliile electorale ale circumscripțiilor și ale birourilor de vot au procedat la despuierea scrutinului. SCÎNTEIA, 1947, nr. 747. – Variantă: despoiere (VLAHUȚĂ, O. A. 222) s. f.

despuiere f. 1. acțiune de a despuia; 2. pl. rămășițe: muritoarele despuieri ale Domniței OD. [Sensul 2 după fr. dépouilles].

DESPOIERE s. f. v. despuiere.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

despuiere s. f., g.-d. art. despuierii; pl. despuieri

despuiere s. f., g.-d. art. despuierii; pl. despuieri

despuiere s. f. (sil. -pu-ie-), g.-d. art. despuierii; pl. despuieri

despoiu, -poaie 3, -poiam 1 imp., -poiere inf. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESPUIERE s. 1. v. dezbrăcare. 2. v. excerptare.

DESPUIERE s. v. asuprire, defoliație, defoliere, deposedare, desfrunzire, exploatare, împilare, jefuire, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prădare, prigoană, prigonire, urgisire.

despuiere s. v. ASUPRIRE. DEFOLIAȚIE. DEFOLIERE. DEPOSEDARE. DESFRUNZIRE. EXPLOATARE. ÎMPILARE. JEFUIRE. NĂPĂSTUIRE. OPRESIUNE. OPRIMARE. PERSECUTARE. PERSECUȚIE. PRĂDARE. PRIGOANĂ. PRIGONIRE. URGISIRE.

DESPUIERE s. 1. dezbrăcare, dezgolire, (pop.) golire, (~ cuiva, la baie.) 2. excerptare. (~ a unor texte.)

Intrare: despuiere
despuiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despuiere
  • despuierea
plural
  • despuieri
  • despuierile
genitiv-dativ singular
  • despuieri
  • despuierii
plural
  • despuieri
  • despuierilor
vocativ singular
plural
despoiare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despoiare
  • despoiarea
plural
  • despoieri
  • despoierile
genitiv-dativ singular
  • despoieri
  • despoierii
plural
  • despoieri
  • despoierilor
vocativ singular
plural
despoiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despoiere
  • despoierea
plural
  • despoieri
  • despoierile
genitiv-dativ singular
  • despoieri
  • despoierii
plural
  • despoieri
  • despoierilor
vocativ singular
plural
despuiare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despuiare
  • despuiarea
plural
  • despuieri
  • despuierile
genitiv-dativ singular
  • despuieri
  • despuierii
plural
  • despuieri
  • despuierilor
vocativ singular
plural
dispoiare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dispoiare
  • dispoiarea
plural
  • dispoieri
  • dispoierile
genitiv-dativ singular
  • dispoieri
  • dispoierii
plural
  • dispoieri
  • dispoierilor
vocativ singular
plural
dispoiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dispoiere
  • dispoierea
plural
  • dispoieri
  • dispoierile
genitiv-dativ singular
  • dispoieri
  • dispoierii
plural
  • dispoieri
  • dispoierilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

despuiere, despuierisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) despuia și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Jefuire, prădare. DLRLC
      • format_quote Ispitele sînt... despoierea și mișălia, minciuna și lăcomia, zgîrcenia și împilarea domnilor și a boierilor. RUSSO, O. 41. DLRLC
      • 1.1.1. concretizat (la) plural neobișnuit Pradă de război. DLRLC
        • format_quote cu pronunțare regională Mai încolo pe ziduri, stau rînduite, peste un zăblău (= pătură) vărgat, arme de tot felul, coifuri, zale de fier, tuiuri, iatagane trunchiete și dispuieri luate de pe la dușmanii învinși. ODOBESCU, S. A. 85. DLRLC
    • 1.2. Dezbrăcare (până la piele). DLRLC
      sinonime: dezbrăcare
    • 1.3. Extragere amănunțită (dintr-o carte, un dosar, un document, un manuscris) a tot ce prezintă interes pentru o anumită chestiune. DLRLC
      sinonime: excerptare
    • 1.4. Despuierea scrutinului = scoaterea din urnă a buletinelor de vot și numărarea lor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Consiliile electorale ale circumscripțiilor și ale birourilor de vot au procedat la despuierea scrutinului. SCÎNTEIA, 1947, nr. 747. DLRLC
etimologie:
  • vezi despuia DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.